Aydos Kalesi

Cetatea Aydos este o fortăreață bizantină situată pe o extensie a dealului Aydos, în Sultanbeyli, la o altitudine de 325 de metri deasupra nivelului mării. Este cunoscută și sub numele de "Cetatea Caprelor" și, împreună cu împrejurimile sale, este protejată ca sit arheologic de importanță deosebită. Conform site-ului de promovare al primăriei, cetatea se află la aproximativ 36 de kilometri est de centrul orașului Istanbul și la aproximativ 8 kilometri nord de Marea Marmara. Numele său provine de la cuvântul grec "Aetos", care înseamnă "vultur", și a fost păstrat cu o mică modificare până în prezent. Se crede că construcția cetății a început în secolul al XI-lea sau al XII-lea, fiind finalizată în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, prin adăugiri ulterioare. Majoritatea vestigiilor descoperite în timpul săpăturilor datează din această ultimă etapă, sugerând că perioada de utilizare intensă a cetății a fost în acești secole. Descoperirea a două topoare de piatră datând din Epoca Bronzului și a numeroase cioburi de silex în timpul acelorași săpături indică faptul că dealul a fost utilizat încă din vremuri mult mai vechi. În perioada bizantină, cetatea a servit ca punct de control al drumului comercial care ducea de la Constantinopol spre Asia Mică și ca centru al principatului Aydos, care administra teritoriile înconjurătoare. Între 1326 și 1328, după ce cea mai mare parte a peninsulei Kocaeli a intrat sub dominația otomană, granița dintre cele două state s-a stabilit pe linia dintre Aetos și actualul district Pendik. Conform istoriei lui Aşıkpaşazade, Orhan Gazi a trimis pe Abdurrahman Gazi, Akça Koca și Konur Alp pentru a cuceri cetatea; forțele otomane au preluat inițial cetatea Semendra, care se află astăzi în districtul Samandıra, apoi au asediat Aydos. Conform unei relatări menționate de aceeași sursă și reluată de mulți autori în secolele următoare, fiica principului a ajutat la cucerirea cetății, aruncând o scrisoare legată de o piatră asediatorilor. O miniatură din "Osmanname" din 1558 ilustrează această scenă, arătând-o pe fată cu o coafură lungă atârnând de ziduri. Istoricul Halil İnalcık a descris cetatea ca fiind "locul de unde a început cucerirea Istanbulului". Pe de altă parte, Hoca Sadeddin Efendi scrie că, după cucerirea İzmitului în 1337, cetatea nu a mai fost necesară și a fost dărâmată de Orhan Gazi. Cetatea, care acoperă o suprafață de aproximativ 26.000 de metri pătrați cu zidurile sale exterioare, a fost construită treptat, cu un zid interior și un zid exterior, pentru a consolida apărarea. Conform paginii de restaurare a În timpul săpăturilor, pe lângă ziduri și turnuri, au fost descoperite porți, sisteme de alimentare cu apă, două cisterne, zone de cazare și o structură care se presupune că ar fi fost un depozit de cereale. S-a măsurat că cisterna din nord putea stoca aproximativ 300 de metri cubi de apă, iar cea din est, aproximativ 450 de metri cubi. Structura lungă situată în nord-estul fortului conținea resturi de grâu și mazăre carbonizate, ceea ce sugerează că ar fi fost depozitul de provizii al fortului. De asemenea, au fost descoperite și părți din fundația unei structuri cu trei nave, datând din perioada bizantă mijlocie, iar s-a stabilit că marmura provine de pe insula Marmara. O vizită ar trebui să înceapă de la intrare, urmând să se ajungă la poarta principală, apoi la cisterna din nord și la ruinele depozitului. Datorită poziției sale de pe deal, de-a lungul zidurilor se poate admira o mare parte a văii; nu uitați să priviți în direcția Mării Marmara în zilele senine. Coloanele, pietrele profilate, fragmentele de arc și plăcile cu reliefuri descoperite în timpul săpăturilor și restaurărilor sunt expuse în sala de prezentare și expoziție a fortului, adică în Muzeul Aydos. În sală, există, de asemenea, videoclipuri care prezintă istoria fortului și fotografii din procesul de restaurare, care a durat doisprezece ani. Conform anunțului primăriei, muzeul este gratuit, dar este închis lunea; verificați orele de vizitare actualizate pe site-ul oficial al fortului. Nu părăsiți traseele marcate și nu urcați pe ziduri, deoarece acestea sunt protejate arheologic. Vântul bate mai puternic pe deal decât pe coastă; primăvara și toamna, în zilele senine, sunt cele mai potrivite perioade pentru plimbări și fotografii. Extensia liniei de metrou M5, care a intrat în funcțiune în mai 2026, a conectat Sultanbeyli la sistemul feroviar; puteți ajunge la fort cu autobuzul sau cu taxiul de la stațiile Sultanbeyli și Hasanpașa. Pădurea Aydos, care înconjoară fortul, și Aydos Tepesi, cel mai înalt punct al Anatoliei, sunt locuri excelente pentru a prelungi vizita.