Ayasuluk Kalesi

Colina Ayasuluk, situată chiar deasupra centrului orașului Selçuk, a fost atât primul, cât și ultimul loc de așezare al orașului Efes. Conform paginii Ministerului Culturii și Turismului dedicată sitului arheologic, așezarea de pe colină a continuat neîntrerupt de la epoca neolitică până în perioada otomană. Se consideră că în perioada hitită, aici se afla capitala regatului Arzawa-Mira, Apasa; zidurile din epoca bronzului târzie, mormintele tholos și ceramica miceniană susțin această teorie. În jurul anului 560 î.Hr., regele lydian Croisos a mutat orașul în apropierea templului Artemisei, iar în jurul anului 300 î.Hr., Lysimakhos a fondat actualul sit arheologic Efes. Odată cu umplerea portului și declinul orașului, populația s-a mutat din nou pe colină începând cu secolul al VII-lea d.Hr. Numele colinei provine de la Hagios Theologos, numele clădirii de aici în perioada bizantină; sursele turce și arabe o numeau Ayasuluk. Conform Enciclopediei Islamice TDV, așezarea a primit numele de Selçuk în 1914. Inițial, peste mormânt a fost construit un simplu monument, apoi, în secolul al V-lea, o bazilică cu acoperiș de lemn. După cutremurele de la începutul secolului al VI-lea, împăratul Iustinian și Theodora au construit actuala bazilică, cu plan în cruce, trei nave și șase cupole. Conform Wikipedia, în timpul lui Iustinian, a fost construit un canal de aproximativ 650 de metri pentru a aduce apă pe colină. După invaziile arabe din secolul al VII-lea, colina a fost înconjurată de ziduri pentru a proteja bazilica; prima etapă a fortăreței este această structură bizantină. În octombrie 1304, Sasa Bey a preluat definitiv regiunea, iar ulterior, Ayasuluk a ajuns sub controlul lui Mehmed Bey, din dinastia Aydınoğlu. După 1350, a devenit capitala beilicatului Aydınoğlu, iar în 1375, İsa Bey a construit moscheea mare care îi poartă numele, la sudul fortăreței. Campania lui Timur din 1402 a distrus fortăreața; în perioada beilicatului și a Imperiului Otoman, au fost efectuate reparații și adăugiri, dând-i forma actuală. În 1475, în oraș locuiau aproximativ 2.200 de persoane; odată cu ascensiunea orașului Izmir, începând cu secolul al XVII-lea, populația a scăzut, iar fortăreața și-a pierdut importanța. Zidurile interioare ale fortăreței, situate în punctul cel mai înalt al colinei, datează din perioada selgiucidă și otomană și sunt consolidate cu cincisprezece turnuri. La fortăreață se ajunge prin două porți, una la vest și una la est. Lângă porți, se află cinci cisterne Excavațiile și lucrările de restaurare continuă în prezent sub conducerea lui Sinan Mimaroğlu, de la Universitatea Mustafa Kemal din Hatay. Articolul publicat de Büyükkolancı în 2023 prezintă două moschei cu două minarete, situate la sudul fortăreței exterioare, așa cum sunt descrise în gravuri și fotografii vechi, demonstrând că zona oferă încă astăzi noi descoperiri. Dealul Ayasuluk a fost inclus în lista UNESCO în 2015, ca parte a sitului cultural mondial Efes. Fortăreața poate fi vizitată cu biletul pentru situl arheologic Ayasuluk-St. Jean. Situl arheologic este deschis zilnic, iar cardul muzeal este valabil. Orele de acces la fortăreață pot diferi de cele ale sitului arheologic; verificați informațiile actualizate pe muze.gov.tr. Intrarea se află în cartierul İsa Bey, pe strada St. Jean; după vizitarea bazilicii, urcați panta până la poarta fortăreței. De pe zidul fortăreței, puteți admira Moscheea İsa Bey, zona Templului Artemidei și, în depărtare, drumul spre Efes. În fortăreață, umbra este limitată; este recomandat să vizitați dimineața devreme sau după-amiaza târziu, să luați apă și să purtați încălțăminte confortabilă. Există trenuri și autobuze din İzmir către Selçuk; situl arheologic se află la o distanță care poate fi parcursă pe jos de la centrul orașului. În aceeași zi, puteți vizita și Moscheea İsa Bey, Muzeul Efes și Templul Artemidei; Muzeul Căilor Ferate cu Locomotive cu Abur din Çamlık și Necropola din Belevi se află, de asemenea, la o distanță scurtă cu mașina.