Alaeddin Tepesi

Alaeddin Tepesi, situat în centrul orașului Konya, este un tumulus format de-a lungul a mii de ani prin intervenția umană, iar istoria orașului s-a dezvoltat în jurul său. Acest deal, aflat în apropierea versanților munților de la marginea vestică a Câmpii Konya, are o formă ovală, cu dimensiunile de aproximativ 450 de metri lungime și 350 de metri lățime, și o înălțime de aproximativ 20 de metri. Enciclopedia Islamică a Societății de Cercetare a Operei Islamice menționează că acest mic deal a fost probabil locul primei așezări a orașului, a cărui fondator este necunoscut. Excavările efectuate de Institutul de Istorie Turc în 1941 au arătat că primele așezări de pe deal datează din jurul anului 3000 î.Hr., din Epoca Bronzului Timpuriu. Ulterior, dealul a fost sub dominația hititilor, apoi a frigienilor, a lidienilor și a perșilor. Se consideră că numele orașului provine de la cuvântul "Kawania" din limba frigiană, transformându-se în "Konion" în greacă și, în perioada romană și bizantină, în "Iconion". Fragmente de uși decorate cu figuri, datând din perioada frigiană și expuse la Muzeul Arheologic din Konya, provin de asemenea de pe acest deal. În perioada romană și bizantină, zidurile care înconjurau dealul au fost reconstruite, iar orașul s-a dezvoltat în interiorul și în jurul acestui perimetru. La sfârșitul secolului al XI-lea, Konya, care era capitala Imperiului Selgiucid din Anatolia, a văzut construirea palatului selgiucid la nordul dealului. Moscheea Alaeddin, situată la nordul dealului, este o construcție selgiucidă impunătoare, finalizată în 1220, și reprezintă în prezent silueta cea mai distinctivă a dealului. În perioada selgiucidă, cetatea de pe deal era fortăreața internă a orașului; orașul în creștere a fost înconjurat în 1221 de un nou zid exterior, cu o lungime de aproximativ 4 kilometri, și de turnuri de apărare. Cetatea de pe deal, aflată în interiorul zidului exterior, și-a pierdut astfel importanța, iar o nouă fortăreață internă, numită Ahmedek, a fost construită în vest. La poalele dealului, pe un turn de apărare, se afla un pavilion selgiucid, care este singura parte a palatului care poate fi încă văzută astăzi. Acest pavilion, cunoscut în popor sub numele de "Pavilionul Alaeddin", este atribuit perioadei domniei lui Kılıçarslan al II-lea (1155-1192) de către Enciclopedia Islamică a Societății de Cercetare a Operei Islamice, pe baza inscripțiilor de pe ceramică din jurul ferestrelor. Evliya Çelebi relatează că pavilionul a fost distrus de un cutremur și a fost reconstruit de Alaeddin Keykubad, de unde și numele său. Pavilionul a fost Mozaicurile descoperite în timpul săpăturilor din 1941, efectuate la conac, sunt expuse astăzi la Muzeul de Arte în Mozaic al Medresei Karatay, situat în apropiere. O parte din celelalte fragmente au fost distribuite către muzee din Istanbul, Berlin și Paris. În perioada otomană, după ce Fatih Sultan Mehmed a cucerit Konya în 1468, a ordonat repararea zidurilor distruse. Charles Texier, care a vizitat orașul în secolul al XIX-lea, relatează că pietrele zidurilor au fost demontate și utilizate în construcții noi. Conform Enciclopediei Islamice TDV, astăzi nu a mai rămas nicio porțiune a zidurilor, nici interioare, nici exterioare; singura excepție este turnul ruinat pe care se afla conacul. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dealul a fost curățat de case și, începând cu anii 1910, a fost împădurit, transformându-se într-un loc de recreere pentru oraș. Rezervorul de apă din piatră, construit de guvernatorul Avlonyalı Ferid Paşa pentru a rezolva problema lipsei de apă a orașului și care avea fântâni arcuite pe ambele părți, a fost inaugurat în 1902 și a fost utilizat până în 1954. În 1982, dealul a fost declarat sit arheologic, istoric și natural. Astăzi, dealul este un parc în inima orașului, cu peluze verzi, brazi și alei umbroase. O modalitate bună de a-l explora este să începeți de la ruinele conacului, situate pe versantul de nord, și să continuați pe aleile care înconjoară dealul. Privind de pe șoseaua de centură, se poate observa cu ușurință cât de mult se ridică dealul deasupra terenului plat, adică volumul acumulărilor de-a lungul a mii de ani. Seara, când dealul este iluminat, fațadele din piatră ale structurilor selgiucide pot fi văzute printre copaci. Linia de tramvai din Konya înconjoară dealul, iar acesta este ușor accesibil din majoritatea punctelor orașului cu tramvaiul. Medresa Ince Minareli, situată chiar la vest, și Medresa Karatay, la nord, se află la doar câteva minute de mers pe jos. Prin urmare, dealul este un punct de plecare natural pentru cei care doresc să exploreze Konya selgiucidă pe jos. Parcul este deschis publicului în toate anotimpurile; este necesar să verificați orele de vizitare ale structurilor muzeale pe site-urile lor oficiale.