Afyonkarahisar Kalesi

Cetatea Afyonkarahisar se află pe vârful unei stânci negre, care i-a dat orașului numele, și domină orizontul din orice punct al orașului. Această masă de rocă vulcanică se ridică aproximativ 226 de metri deasupra câmpiei înconjurătoare. Portalul Cultural descrie cetatea ca pe o formațiune stâncoasă naturală, care se ridică printre casele vechi din Afyonkarahisar. Culoarea închisă a stâncii și fortificația de deasupra ei sunt originile numelui Karahisar (Cetatea Neagră). Istoria cetății datează din perioada hitită. Conform Direcției Provinciale pentru Cultură și Turism, în jurul anului 1350 î.Hr., în timpul campaniei împotriva orașului Arzava, regele hitit Murșil al II-lea a folosit această stâncă ca pe un punct strategic fortificat, numindu-l Hapanuva, un nume care, conform surselor, înseamnă "vârful înalt". Pe vârful stâncii, se găsesc vestigii ale culturii frigienilor, care au trăit în Anatolia între 1200 și 700 î.Hr. Aceleași surse menționează prezența unor zone de sculptură în stâncă și a patru cisterne mari. În perioada romană și bizantină, au fost construite ziduri de apărare pe vârful stâncii, iar dealul a căpătat aspectul actual de cetate. În epoca bizantină, era cunoscută sub numele de Akroinon. Enciclopedia Islamică TDV menționează că se crede că cetatea Akroinon, menționată în surse bizantine, este chiar această stâncă. Conform Wikipedia în limba engleză, în jurul anului 740, a avut loc o mare bătălie între armata bizantină și forțele omeyyade în apropierea cetății. Se spune, de asemenea, că Seyyid Battal Gazi, un personaj legendar, a murit în această bătălie. Din inscripția de pe podul Altıgöz, situat în apropiere, se poate deduce că orașul a ajuns sub control turc la începutul secolului al XIII-lea. În perioada selgiucidă, cetatea a devenit un loc important, deoarece aici era păstrată comoara statului. În timpul domniei lui Sultan I. Alaeddin Keykubad, arhitectul Mimar Bedrettin Gevhertaş a restaurat zidurile în 1235. În aceeași perioadă, a fost construită o mică moschee în interiorul cetății, precum și un palat. Wikipedia în limba turcă menționează că cetății i se spunea și Hisar-ı Devlet, deoarece aici erau păstrate comorile. Numele vizirului selgiucid Sahip Ata Fahreddin Ali a dus la faptul că orașul a fost numit Karahisar-ı Sahip. În perioada otomană, în 1573, la ordinul lui Sultan II. Selim, au fost restaurate turnurile, cisternele și turnul de către Mahmut Bey. Evliya Çelebi a scris, în secolul al XVII-lea, că în cetate se aflau aproximativ două sute de gard În timpul verii, la prânz, nu există umbră pe stâncă; este mai bine să plecați dimineața devreme sau seara, deoarece este mai răcoros și lumina este mai frumoasă. În timp ce treceți printre ruinele zidurilor, observați cisternele sculptate în stâncă și fundațiile clădirilor vechi. De la vârf, se poate admira orașul întins în vale, cu cupolele și minaretele sale, precum și dealurile care se întind spre platoul Frig, la distanță. Vântul poate fi puternic în vârful stâncii, așa că, dacă mergeți cu copiii, evitați zonele fără balustrade. Pentru informații actualizate despre condițiile de vizitare și eventualele perioade de închidere pentru lucrări de întreținere, contactați direcția de cultură și turism locală sau primăria. După coborâre, plimbați-vă pe străzile vechi de la baza fortăreței; aceasta este cea mai bună modalitate de a înțelege fortăreața împreună cu orașul. Muzeul Victoriei și Parcul Memorial sunt la o scurtă distanță, accesibile printr-o plimbare.