Yansıma

Deniz, o fotografie, se întoarce după mulți ani în orașul unde și-a petrecut copilăria și adolescența, pentru a organiza o expoziție. În acest oraș, ea îl cunoaște pe Eylül, persoana care a lăsat cea mai profundă amprentă în viața ei, o veche prietenă. În timp ce pregătește această expoziție, care poartă urmele trecutului, Deniz speră ca Eylül să vină la vernisaj. Însă, scopul principal al lui Deniz este să o găsească din nou pe Eylül în acest oraș. Evenimentele care se desfășoară în sala de expoziții reprezintă o călătorie interioară a lui Deniz, o explorare a propriilor sale lucrări și a memoriei sale. Amintirile despre trecut devin vizibile prin scene de flashback care se întind pe durata copilăriei și adolescenței. Cele două fete discută despre cum relația lor, care a început cu prietenia, s-a transformat într-o legătură fragilă, chiar într-o formă de intimidare reciprocă, dezvăluind lucruri care nu au fost spuse niciodată, atât una celeilalte, cât și lor însele. Acest proces, în care ambele personaje sunt rănite în moduri diferite, oferă publicului un spațiu profund de reflecție asupra adolescenței, feminității și formării identității.