VE

„VE” explorează structura complexă, descentralizată și în continuă evoluție a relațiilor, analizând-o prin prisma a două entități, un spațiu și un public. Aici, relația nu este o conexiune fixă între două puncte, ci este concepută ca o structură vie, care se transformă, se întrerupe, reîncepe dintr-un alt punct și se multiplică constant, pe măsură ce interacțiunile au loc.

Performanța începe cu două corpuri, a căror interacțiune, de la o singură fereastră a clădirii Barın Han, se extinde în tot spațiul, prin atingerea pereților, a umbrelor, a prafului și, în final, unul de celălalt. Aceste două corpuri, aflate la granița dintre interior și exterior, transformă Barın Han dintr-un loc unde are loc o reprezentație într-un punct de legătură inițial pentru mișcare.

*Acest bilet include, de asemenea, accesul la următoarele 4 expoziții/instalații, care fac parte din proiectul comun "Barın Han x Istanbul Fringe Festival: "Crearea de legături"".

"Du-te, pleacă! Vino, ajunge!"
Mesrure Melis Bilgin Koen.
"Salut, du-te! Fotografiază, vino!" Istanbulul, cu spațiile sale interioare și exterioare, cu partea sa de jos și cu cea de sus...
orizontalul și verticalul, publicul și privatul, oamenii conectați prin clădiri și străzi.
Transformarea unui obicei local, legat de coșurile suspendate, într-o instalație artistică și o reprezentație.
transformă. Coșul, prin incluziunea sa, este un obiect feminin, asociat cu maternitatea, în timp ce arhitectura masculină și verticală...
este folosit ca un element de echilibru. Coșurile suspendate de ferestrele hanului...
Conținut: Evenimentele din cartier, martorii fiind locuitorii, artiștii, vizitatorii și trecătorii, se desfășoară zi de zi.
Pe tot parcursul nopții, se creează noi conexiuni.

Bachmann: Poezie fragmentată.
Mîna Kocailik.
Artista Mîna Kocailik ne invită publicul într-o călătorie vizuală prin versurile poezelor scriitoarei și poetesei austriece Ingeborg Bachmann. Artista, care explorează legăturile transformative dintre literatură și artă, integrează versuri selectate din diferite poezii ale lui Bachmann în suprafața picturilor sale, folosind o tehnică mixtă. Prin tehnica de colaj, artista reunește aceste versuri, creând astfel o nouă poezie, dar și o serie de opere vizuale în care fiecare element, individual și ca parte a întregului, contribuie la un efect poetic. Cuvintele lui Bachmann sunt reconfigurate, asamblate și transformate într-un alt limbaj în cadrul picturilor lui Kocailik. Rezultatul este o serie de opere care creează un spațiu poetic vizual, în care poezia se transformă în artă, iar granițele dintre cele două discipline se estompează.

Contact Dublu: O Experiență de Memorie și Recuperare.
Nalin Yeşilbaş.
Vizitatorul experimentează, într-un spațiu izolat, asemănător unui uter, acea izolare profundă, dar protectoare, specifică perioadei prenatale. Ieșind din acest spațiu simbolic, se confruntă cu realitatea existențială a "aruncării" în lume și cu momentul nașterii, fiind astfel pus în fața operei "Contact Dublu".
Opera se concentrează pe reflexul Palmer, prima legătură biologică dintre un bebeluș și lumea exterioară. Instalația amplasată în fața operei permite vizitatorilor să interacționeze direct cu hârtia, permițându-le să atingă memoria istorică a locului. Această interacțiune transformă spectatorul dintr-un observator pasiv într-un creator activ al narațiunii; vizitatorii pot lăsa o parte din ei în paginile pe care le explorează, creând o legătură spirituală indisolubilă cu Barın Han.

VISURI — CÂND SE TREZEȘTI.
Mina Kocailik și Ceren Yılmaz.
Mina Kocailik și Ceren Yılmaz sunt două artiste care utilizează Barın Han nu doar ca un spațiu de expoziție, ci și ca parte integrantă a procesului lor creativ. După ce s-au întâlnit la Barın Han, relația strânsă care s-a dezvoltat între ele, inițial menită să fie doar un context pentru expunere, a evoluat într-o întâlnire a două practici artistice distincte, într-un spațiu comun.
În timp ce opera lui Kocailik, intitulată "Visuri", explorează relația dintre vis, corp și eliberare, fluturele din pictura lui Yılmaz, numită "Când se trezește", pare să fi ieșit din lumea onirică a picturii și să se așeze lângă aceasta, ca și cum s-ar fi trezit. Cu toate acestea, în această tranziție, își pierde unitatea.
Una dintre ideile fundamentale din opera lui Zhuangzi este metafora fluturelui, care estompează distincția dintre om și fluture, dintre cel care visează și cel care este visat. Întâlnirea celor două entități adaugă o nouă perspectivă asupra acestei întrebări:
Se întâmplă uneori ca ceea ce pare perfect într-un vis să rămână perfect și când devine realitate?
Ești o fantezie? / Ești o iluzie?