Titreye Titreye Yağıyordu Kar ve Dilsizdi Gece

O cameră de hotel. O femeie, un bărbat și distanța emoțională dintre ei.
Copilăria femeii a fost ca tremurul unei păsări înghețate de frigul fulgilor de zăpadă. Două brațe... lipsite de orice urmă a propriei existențe.
Ei sunt două suflete pierdute în viețile altora, o combinație care reprezintă cea mai mare greșeală. Cu toate acestea, într-un mod surprinzător, își vindecă rănile împreună.
"Chiar dacă viața ne arunca dintr-un loc în altul, singurul nostru sprijin era tot noi."
Copilăria iluminată de respirația sa și sufletul care înflorea flori în inima sa... Aceasta este povestea poetică a unei legături inevitabile, transformând tristețea în bucurie, o poveste plină de confruntări.
Pe măsură ce singurătatea crește, sufletele se unesc.
Poate că cea mai mare greșeală poate fi, de asemenea, singurul tău sprijin?