(Poem*) x (Burn)

Cartea a fost concepută ca o lucrare poetică bidirecțională. Pe parcursul a 21 de zile, același traseu este parcurs de două persoane diferite, iar cuvintele și emoțiile evoluează odată cu soarele. Legătura creată cu soarele se materializează în centrul cărții, unde cele două persoane se contopesc. Acest act de conectare reprezintă atât elementul central din punct de vedere tehnic, cât și cel conceptual al cărții.

Spectacolul, care începe cu întrebarea „Ești treaz?”, întrebare care dă startul unei serii, va fi prezentat de (Poem*) x (Burn) în cadrul celei de-a 8-a ediții a Festivalului Fringe, de data aceasta la Barın Han. Spectacolul se transformă într-o experiență în care toate emoțiile sunt exprimate exclusiv prin limbajul corpului. Această performanță subliniază faptul că forma poetică, atât fragilă, cât și puternică, poate prinde viață în diverse discipline, adăugând un nou strat de sens acțiunii de a crea legături. Punctând structura duală a cărții, spectacolul explorează relația dintre corpuri și spațiu.
Acest lucru creează o legătură vizuală între elementele grădinii și publicul spectator.

***

*Acest bilet include, de asemenea, accesul la următoarele 4 expoziții/instalații, care fac parte din proiectul comun "Barın Han x Istanbul Fringe Festival: "Crearea de legături":*

"Du-te, pleacă! Vino, ajunge!"
Mesrure Melis Bilgin Koen.
"Salut, du-te! Fotografiază, vino!" Istanbulul, cu spațiile sale interioare și exterioare, cu partea sa de jos și cu cea de sus...
orizontalul și verticalul, publicul și privatul, oamenii conectați prin clădiri și străzi.
Transformarea unui obicei local, legat de coșurile suspendate, într-o instalație artistică și o reprezentație.
transformă. Coșul, prin incluziunea sa, este un obiect feminin, asociat cu maternitatea, în timp ce arhitectura masculină și verticală...
este folosit ca un element de echilibru. Coșurile suspendate de ferestrele hanului...
Conținut: Evenimentele din cartier, martorii fiind locuitorii, artiștii, vizitatorii și trecătorii, se desfășoară zi de zi.
Pe tot parcursul nopții, se creează noi conexiuni.

Bachmann: Poezie fragmentată.
Mîna Kocailik.
Artista Mîna Kocailik ne invită publicul într-o călătorie vizuală prin versurile poezelor scriitoarei și poetesei austriece Ingeborg Bachmann. Artista, care explorează legăturile transformative dintre literatură și artă, integrează versuri selectate din diferite poezii ale lui Bachmann în suprafața picturilor sale, folosind o tehnică mixtă. Prin tehnica de colaj, artista reunește aceste versuri, creând astfel o nouă poezie, dar și o serie de opere vizuale în care fiecare element, individual și ca parte a întregului, contribuie la un efect poetic. Cuvintele lui Bachmann sunt reconfigurate, asamblate și transformate într-un alt limbaj în cadrul picturilor lui Kocailik. Rezultatul este o serie de opere care creează un spațiu poetic vizual, în care poezia se transformă în artă, iar granițele dintre cele două discipline se estompează.

Contact Dublu: O Experiență de Memorie și Recuperare.
Nalin Yeşilbaş.
Vizitatorul experimentează, într-un spațiu izolat, asemănător unui uter, acea izolare profundă, dar protectoare, specifică perioadei prenatale. Ieșind din acest spațiu simbolic, se confruntă cu realitatea existențială a "aruncării" în lume și cu momentul nașterii, fiind astfel pus în fața operei "Contact Dublu".
Opera se concentrează pe reflexul Palmer, prima legătură biologică dintre un bebeluș și lumea exterioară. Instalația amplasată în fața operei permite vizitatorilor să interacționeze direct cu hârtia, permițându-le să atingă memoria istorică a locului. Această interacțiune transformă spectatorul dintr-un observator pasiv într-un creator activ al narațiunii; vizitatorii pot lăsa o parte din ei în paginile pe care le explorează, creând o legătură spirituală indisolubilă cu Barın Han.

VISURI — CÂND SE TREZEȘTI.
Mina Kocailik și Ceren Yılmaz.
Mina Kocailik și Ceren Yılmaz sunt două artiste care utilizează Barın Han nu doar ca un spațiu de expoziție, ci și ca parte integrantă a procesului lor creativ. După ce s-au întâlnit la Barın Han, relația strânsă care s-a dezvoltat între ele, inițial menită să fie doar un context pentru expunere, a evoluat într-o întâlnire a două practici artistice distincte, într-un spațiu comun.
În timp ce opera lui Kocailik, intitulată "Visuri", explorează relația dintre vis, corp și eliberare, fluturele din pictura lui Yılmaz, numită "Când se trezește", pare să fi ieșit din lumea onirică a picturii și să se așeze lângă aceasta, ca și cum s-ar fi trezit. Cu toate acestea, în această tranziție, își pierde unitatea.
Una dintre ideile fundamentale din opera lui Zhuangzi este metafora fluturelui, care estompează distincția dintre om și fluture, dintre cel care visează și cel care este visat. Întâlnirea celor două entități adaugă o nouă perspectivă asupra acestei întrebări:
Se întâmplă uneori ca ceea ce pare perfect într-un vis să rămână perfect și când devine realitate?
Ești o fantezie? / Ești o iluzie?