
Nesimi: Aşk'ın ve Hakikatin Şairi
Când am început să scriem piesa "Nesîmî", știam că nu ne confruntăm doar cu o personalitate istorică sau cu un final tragic, ci cu un "manifest al libertății" care nu se demodează de secole. Acea voce îndrăzneață, care se ridica din străzile înguste ale Alepului în întunericul secolului al XIV-lea, vorbește astăzi omului modern despre cea mai mare lipsă a sa: descoperirea sacralității din interiorul său.
În timpul punerii în scenă a acestei piese, cea mai mare provocare a fost să cuprindem vasta filozofie a lui Nesîmî într-un singur corp și într-un spațiu limitat. Însă el ne-a oferit deja răspunsul:
"În mine încap două lumi, dar eu nu pot încăpea în această lume." Inspirându-ne de această idee, am preferat să ne refugiem în puterea literelor, a luminii și a sunetului, în loc să transformăm scena într-un simplu decor.
De ce Nesimi?
Pentru că Nesîmî susținea că a fi "om" înseamnă a fi "litera lui Dumnezeu pe pământ". Acea atitudine neclintită, care îi permitea să privească cu milă chiar și călăilor săi în timp ce îi dezbrăcau de piele, nu este doar o chestiune de credință, ci o loialitate neclintită față de propria sa demnitate. Scopul nostru, pe scenă, a fost să prezentăm nu doar o execuție, ci și o dezbrăcare spirituală. În timp ce pielea lui Nesîmî era dezbrăcată, am vrut, de fapt, ca publicul să se elibereze de propriile prejudecăți, de tipare și de temeri.
Limba scenei:
Decorul minimalist pe care îl folosim în joc simbolizează vulnerabilitatea și efemeritatea existenței umane în această lume. Flăcările reprezintă nu durerea lui Nesîmî, ci strigătul sufletului care se eliberează. Prin designul nostru de iluminat, am subliniat acea linie subtilă dintre materie (corp) și esență (suflet). În rolul său, Mahmut Yıldırım nu doar interpretează un personaj, ci trăiește acel moment, transformând durerea într-o extază.






