
Mutfakta Göstergebilim / Papatyalar
Semiotica în bucătărie
Martha Rosler, în lucrarea sa inovatoare de artă video/performance, examinează rolurile tradiționale ale femeilor în societatea modernă prin intermediul limbajului și obiectelor din bucătărie. O femeie obișnuită, care nu zâmbește, prezintă o serie de ustensile de bucătărie în fața camerelor, aranjate în ordine alfabetică. Fiecare ustensil este descris prin gesturi care nu se potrivesc cu domeniile de utilizare. Aceasta este o figură complet opusă celebrei bucătărese și prezentatoare de televiziune Julia Child, care a lăsat o amprentă puternică în cultura populară americană. Vorbirea monotonă a prezentatoarei, care contestă semnificațiile cotidiene ale bucătăriei și mâncarea domestică genderizată, este încărcată de furie și dezamăgire, intensificându-se pe măsură ce trece de la o literă la alta.
Semiotica în bucătărie / Semiotics of the Kitchen
Regizor: Martha Rosler
1975, SUA, 6 min
Engleză | Subtitrări în turcă
Margarete
Margarete (Papatyalar) a lui Věra Chytilová este unul dintre cele mai îndrăznețe și radicale filme ale Noului Val Ceh. Povestea a două fete care decid să se abată de la calea corectă ca reacție la o lume coruptă se transformă într-o alegorie a unei rebeliuni care se manifestă prin nihilism și consum alimentar nesatisfăcător. Acțiunile anarhice ale fetelor nu se îndreaptă către indivizi, ci către normele, disciplina și înțelegerea morală care modelează comportamentul social. Ele distrug toate regulile legate de limbaj, spațiu, comportament, eticheta mesei și de a fi „fată bună”.
Chytilová a arătat în Margarete femei care s-au abătut de la modelul normativ al femeii socialiste (harnică, modestă, rațională). Estetica radicală a filmului – structura sa fragmentată, colajele vizuale și trecerea de la imagini colorate la alb-negru – nu a fost doar o experiență formală, ci și o modalitate de a exprima colapsul integrității ideologice. Reacția statului a fost severă, iar filmul a fost cenzurat sub pretextul că dăunează ideologiei și încurajează risipa alimentară. Deși Chytilová a refuzat să se definească ca feministă și a descris filmul său ca un „documentar filozofic în stil farsă”, Margarete a fost adoptat ca o satiră feministă în anii '70, o performanță punk în anii '80 și o viziune post-apocaliptică în anii '90. Filmul rămâne relevant și astăzi: ideea disciplinării corpului feminin, fragilitatea ideologiilor, dreptul la nesupunere și normele care ne structurează existența ne provoacă să ne gândim din nou.
După proiecția filmului, va avea loc o discuție cu criticul de film Ayça Çiftçi.
Margarete / Sedmikrásky
Regizor: Věra Chytilová
1966, Cehoslovacia, 76 min
Premiul Mare L’UCC
