52 hertz

"Așa se dezlănțuie haosul / Nu cu bubuituri, ci cu gemete" — T.S. Eliot.

Patru femei, care și-au petrecut copilăria, au trăit pierderi și au experimentat iubirea pe o insulă din apropierea Istanbulului, află că insula va dispărea în câteva ore. Atunci, decid să se despartă de insulă printr-un ultim joc. Acest ultim joc le va transporta în locurile nemuritoare din amintirile lor.
Pe măsură ce se apropie de sfârșit, oamenii încep să se întrebe despre modalitățile lor de a face față vieții, despre relațiile dintre ei, despre locurile pe care le consideră acasă și despre contradicțiile dintre dorința de a fi văzuți și cea de a rămâne invizibili.
Ei bine, oare această investigație va fi suficientă pentru a opri dispariția insulei?
Jocul, care își poartă numele de la o balenă despre care se crede că emite sunete la frecvența de 52 de hertzi, sunete pe care celelalte balene nu le pot auzi, fiind astfel numită "cea mai singuratică balenă din lume", urmărește o poveste într-o epocă în care comunicarea nu este întotdeauna posibilă.
"52 Hertz" este o piesă de teatru creată prin tehnica "devised theatre", un proces colectiv, care pornește de la poveștile autobiografice ale actrițelor din echipa Hangardz, care duc mai departe tradiția culturală și artistică armeană din Istanbul. Piesa aduce pe scenă un limbaj comun, construit pe teme precum memoria, invizibilitatea și solidaritatea.