O zi în Gölyazı și pe Lacul Uluabat.

În partea de vest a orașului Bursa, la capătul de est al lacului Uluabat, se află o peninsulă mică care se extinde spre apă. Așezarea de pe peninsulă se numește astăzi Gölyazı, iar numele său din antichitate era Apollonia ad Rhyndacum. Unele case sunt situate chiar lângă zidurile antice, în timp ce altele sunt la malul apei. Este obișnuit să găsești pietre vechi încorporate în zidurile dintre străzi. Lacul în sine este o zonă umedă de importanță internațională. Așadar, a vizita Gölyazı înseamnă a combina două experiențe într-o singură zi: pe de o parte, straturile unui oraș cu o istorie de două mii de ani, iar pe de altă parte, paturile de nuferi, coloniile de păsări și lumina care se reflectă în apă la apus.

Gölyazı este o localitate din districtul Nilüfer. Conform informațiilor furnizate de Primăria districtului Nilüfer, se ajunge acolo printr-un drum de aproximativ șapte kilometri care se desprinde de autostrada Bursa-Izmir, la kilometrul 35. Un indicator către "Kültür Portalı" se află la kilometrul 37, iar distanța față de Bursa este de 42 de kilometri. Diferența de câțiva kilometri dintre surse poate proveni din punctul de la care se face măsurarea; important este că, după ieșire, drumul coboară direct spre malul lacului. Dacă intenționați să călătoriți cu transportul în comun, verificați informațiile despre rute și orare pe pagina de transport a Primăriei Metropolitane Bursa înainte de a pleca, deoarece aceste informații se pot schimba. Cel mai confortabil mod de a explora este să vă lăsați mașina la intrare și să vă plimbați pe jos prin localitate. Peninsula este mică, iar este ușor să ajungeți la toate colțurile sale pe jos.

De la Apollonia la Gölyazı:

Conform "Kültür Portalı", istoria așezării datează din secolul al VI-lea î.Hr. Numele său antic provine de la râul Rhyndakos, care alimentează lacul și care este cunoscut astăzi sub numele de Orhaneli Çayı sau Kocaçay, și înseamnă "Apollonia de la malul râului Rhyndakos". Conform "Kültür Portalı", existau nouă orașe antice numite Apollonia în Anatolia; astfel, numele râului funcționa ca o formă de adresă. Wikipedia în limba engleză menționează că locuitorii orașului își consideră originea într-o colonie fondată de Milete, iar aceeași sursă menționează că orașul a cunoscut o perioadă de prosperitate în timpul regatului Pergamon, adică în timpul lui Attalos. Monedele orașului sunt cele mai concrete mărturii ale acestui trecut. "Kültür Portalı" menționează monede din secolul I î.Hr., cu o reprezentare a creveților, care au fost emise aici. Aceeași sursă menționează, de asemenea, că au fost descoperite numeroase monede imperiale bizantine în solul local În jurul începutului secolului, oamenii din zonele Bursa și Mudanya au găsit aici un refugiu. În perioada otomană, a fost un loc unde trăiau împreună familii grecești și turcești; în 1923, în urma schimbului de populații, populația greacă a părăsit zona. În perioada republicii, vechiul nume Apolyont a fost schimbat în Gölyazı. Conform Wikipedia în limba turcă, localitatea, care a devenit municipiu în 1992, a devenit ulterior un cartier al districtului Nilüfer, la sfârșitul anilor 2000. Este o așezare situată în interiorul zidurilor.

Când vizitați Gölyazı, primul lucru de reținut este că o mare parte a orașului antic se află sub clădirile actuale. Un studiu academic realizat pe Lacul Uluabat confirmă această idee și descrie așezarea ca fiind înconjurată de două inele de ziduri: un zid exterior care înconjoară peninsula și ziduri interioare care înconjoară insula. Deși nu au fost conservate în totalitate, rămășițele pot fi văzute îmbinându-se cu structura satului. Portalul Cultural menționează că lungimea zidurilor antice este de aproximativ 800 de metri și că zidurile ar fi putut fi folosite atât pentru apărare, cât și pentru protecție împotriva inundațiilor. Pentru a examina zidurile, observați cu atenție structura lor. Conform Portalului Cultural, în timpul reparațiilor efectuate de-a lungul secolelor, au fost folosite materiale reciclate din clădirile vechi, iar elemente de meșteșug din perioadele romană, bizantină și otomană se îmbină. Aceeași sursă menționează că Simitçikale, situată în nord, este cea mai importantă turn, iar în piață se află un alt turn. De asemenea, se subliniază că zidurile sunt integrate în structura tradițională a locuințelor; uneori, este nevoie de o examinare atentă pentru a distinge unde se termină un perete al unei case și unde începe zidul. Există, de asemenea, urme în afara zidurilor. Portalul Cultural și Prefectura Nilüfer menționează o structură, despre care se crede că este un arc de apă, cunoscută local sub numele de Deliktaş, Poarta de Piatră, care era o veche poartă a cetății, rămășițele unui teatru antic și rămășițele unui templu al lui Apollo, situate la aproximativ un kilometru de coastă, pe insula numită Kız Adası. Wikipedia în limba turcă menționează, de asemenea, necropola și sarcofagele de piatră de pe Zambak Tepesi. Studiul academic adaugă la acestea necropola care conține diferite tipuri de morminte din perioadele greacă și romană, rămășițele teatrului și ale stadionului, baia care datează din perioada otomană, morile de vânt și moscheea Gölyazı. Conform anunțului făcut de Primăria Nilüfer în vara anului 2026, lucrările de excavare continuă în teatrul antic. Statutul de protecție al așezării reflect Conform informațiilor furnizate de primărie, clădirea a fost construită între 1908 și 1918, în urma unui incendiu care a devastat insula, ca parte a unui plan pentru un nou cartier. Arhitectul a fost Dimitrios Papadopoulos din Dereköy. După ani de degradare, clădirea a fost restaurată în 2009 și a fost redeschisă în 2014 ca centru cultural. În interior, sunt expuse fotografii și documente despre istoria Gölyazı, iar, de asemenea, sunt organizate expoziții temporare, ateliere și concerte. Verificați programul de vizitare pe site-ul primăriei. Uluabat este un lac Ramsar.

Apa care înconjoară Gölyazı, așa cum este menționat într-un studiu academic, este una dintre cele mai importante zone umede din Turcia. Wikipedia în limba turcă descrie Lacul Uluabat ca fiind un lac de apă dulce, cu o suprafață de aproximativ 136 de kilometri pătrați, o adâncime medie de doi metri și o adâncime maximă de aproximativ zece metri. Conform Wikipedia în limba engleză, lacul este alimentat de râul Mustafakemalpaşa din sud-vest, iar surplusul de apă ajunge în Marea Marmara prin râul Susurluk, care curge spre vest. Numărul insulelor din lac variază în funcție de surse, dar toate sursele sunt de acord că cea mai mare insulă este Insula Halilbey. Conform informațiilor furnizate de Direcția Regională pentru Protecția Naturii și Parcurilor Naționale, o porțiune de 19.900 de hectare a lacului a fost declarată zonă umedă de importanță internațională la 15 aprilie 1998 și este protejată în conformitate cu Convenția Ramsar. Studiul academic menționează că lacul îndeplinește patru dintre cele nouă criterii ale Convenției Ramsar: găzduiește specii pe cale de dispariție, primește în mod regulat un număr mare de păsări acvatice și este un habitat important pentru pești. Lacul are cele mai întinse câmpii de nuferi din Turcia. Conform aceluiași studiu, nuferii albi acoperă suprafețe mari, în special pe coastele de nord-est ale lacului și în zona în care râul Mustafakemalpașa se varsă în lac. Dacă doriți să vedeți câmpiile de nuferi, programați-vă vizita în lunile calde, când planta înflorește. Păsări, lebede și pescari.

Uluabat este cel mai important loc de reproducere din Turcia pentru pescărușul mic, o specie aflată în pericol, și unul dintre locurile importante de hrănire și iernare pentru pelicanul cu creastă, o altă specie aflată în pericol. Wikipedia în limba engleză menționează că, într-un studiu efectuat în iunie 1998, au fost înregistrate 823 de perechi de pescăruși mici, 105 de perechi de pescăruși de noapte, 109 de perechi de pescăruși cu guler și 48 de Wikipedia în limba turcă subliniază că aproximativ treizeci la sută dintre pescarii activi din Uluabat sunt femei, ceea ce reprezintă o situație distinctivă pentru regiunea Marmara. Conform aceleiași surse, pescarii ies în fiecare zi, cu excepția perioadelor de interdicție a pescuitului și a sărbătorilor, în bărci mici din fibră de sticlă; bărcile acostate pe mal nu sunt doar un decor, ci parte a vieții de zi cu zi.

**Sugestie de plimbare pe malul lacului:**

Cea mai bună modalitate de a înțelege peninsula este pe jos. Începeți de la copacul secular de la capătul podului și urmați malul, ocolind insula; pe o parte veți avea lacul, iar pe cealaltă parte case lipite de ziduri. Explorați străzile care se adâncesc în interior, căutând pietre și fragmente de ziduri, apoi urcați spre Dealul Lalelelor și vizitați centrul cultural. Pe măsură ce urcați, veți putea observa mai bine forma peninsulei în interiorul lacului. Conform unui studiu academic, locuitorii oferă, de asemenea, posibilitatea de a face plimbări cu barca pe lac; de pe apă, veți putea vedea mai bine cât de aproape sunt zidurile și casele de lac. Aceeași sursă menționează că, în tarabele create de localnici, se vând produse agricole, pește și alimente tradiționale.

**Apusul, anotimpurile și orele:**

Deoarece Gölyazı se află la capătul de est al lacului, acesta se întinde spre vest, iar soarele apune peste apă la sfârșitul zilei. De aceea, este o idee bună să vă planificați ziua pentru după-amiaza: explorați străzile și ruinele, apoi așteptați apusul pe mal sau pe versantul dealului. Pentru lebede și nuferi, primăvara și vara sunt anotimpuri ideale, în timp ce pentru păsările migratoare, primăvara și toamna sunt mai potrivite. Iarna, numărul de vizitatori scade, iar ritmul vieții locale este mai ușor de perceput. Un studiu academic menționează că numărul de vizitatori în Gölyazı a crescut în ultimii ani; dacă doriți o vizită liniștită, alegeți o zi din timpul săptămânii.

**Note practice:**

Gölyazı nu este un muzeu, ci un cartier locuit. Nu intrați în curțile caselor, ci cereți permisiunea înainte de a face fotografii în fața ușilor. Zidurile și ruinele sunt bunuri culturale protejate; nu urcați pe ele, nu atingeți pietrele și nu le mutați. Zonele mlăștinoase de pe mal sunt habitatul păsărilor, așa că nu intrați în ele și luați-vă gunoiul cu voi. Dacă intenționați să mergeți mult pe mal în timpul verii, luați cu voi o pălărie și apă. În timp ce așteptați apusul, o haină subțire poate fi utilă pentru răcoarea serii.

**Surse:**

• Türkiye Kültür Portalı, Gö Direcția regională, zona umedă Uluabat, https://bolge2.tarimorman.gov.tr/Menu/168/Bursa-Ulubat-Golu-Sulak-Alani
• Akbana, A. și Bulut, Y. (2021), Evaluarea zonei umede Uluabat din perspectiva ecoturismului, Revista Turcă de Științe Agricole și de Mediu, 8(2), https://dergipark.org.tr/tr/pub/turkjans/article/751923
• Wikipedia, Gölyazı, Nilüfer, https://tr.wikipedia.org/wiki/G%C3%B6lyaz%C4%B1,_Nil%C3%BCfer
• Wikipedia, Lacul Uluabat, https://tr.wikipedia.org/wiki/Uluabat_G%C3%B6l%C3%BC
• Wikipedia, Apollonia ad Rhyndacum, https://en.wikipedia.org/wiki/Apollonia_ad_Rhyndacum
• Wikipedia, Lacul Uluabat, https://en.wikipedia.org/wiki/Lake_Uluabat