Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye
O zi în Çatalhöyük, un oraș cu nouă mii de ani vechime.
Locații istorice

O zi în Çatalhöyük, un oraș cu nouă mii de ani vechime.

Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Drumul care coboară din Konya spre sud-est devine, după un timp, o porțiune perfect dreaptă. Câmpurile de grâu, canalele de irigație și rândurile rare de plopi se întind până la orizont, iar munții rămân în depărtare, ca o linie estompată.

Çumra, Konya
Locații istorice
Radar Editör
19 octombrie 2026

Despre călătorie

De la Konya, drumul care se îndreaptă spre sud-est devine, după un timp, perfect drept. Câmpurile de grâu, canalele de irigație și rândurile rare de plopi se întind până la orizont; munții rămân doar o linie palidă, la distanță. În mijlocul acestei lunci, la câțiva kilometri nord de Çumra, la prima vedere nu se observă decât două dealuri, ușor mai înalte decât câmpurile. Însă, acele două dealuri sunt, de fapt, Çatalhöyük, una dintre cele mai importante așezări neolitice, unde oamenii au construit case una peste alta, pe un strat de optsprezece niveluri, și care astăzi este subiectul multor dezbateri. Această excursie este dedicată unei zile întregi explorării celor două dealuri și a luncii care le înconjoară; scopul nu este doar de a admira situl arheologic, ci și de a înțelege de ce acest loc a fost ales pentru a fi locuit, cum a fost descoperit și unde se află astăzi artefactele găsite. Cele două dealuri...

Çumra este un oraș situat în inima Câmpii Konya, la o altitudine care depășește puțin un kilometru deasupra nivelului mării. Wikipedia în limba engleză menționează că orașul se află în centrul vastului sistem de irigații Çumra, construit în 1912, și că a fost o stație importantă pe calea ferată istorice Istanbul-Bagdad. Aspectul actual, cu câmpurile sale regulate, este în mare parte rezultatul acestui sistem de irigații. Peisajul de acum nouă mii de ani era însă foarte diferit. Conform site-ului Proiectului de Cercetare Çatalhöyük, când primii locuitori s-au așezat aici, zona era umedă și ploioasă, situată într-o zonă umedă; peștii, păsările acvatice și ouăle erau ușor de găsit, în timp ce în zonele mai uscate se întindeau terenurile agricole, iar prin câmpie pășteau turme de animale sălbatice. Numele așezării provine, de asemenea, din acest aspect. Prezentarea de pe site-ul muzeului explică faptul că dealul are două platforme, la înălțimi diferite, și că a primit numele de "Çatal" (furculiță) datorită acestui aspect. Conform Portalului Cultural, dealul mare de la est este format din optsprezece straturi de așezări neolitice, datând din perioada 7400-6200 î.Hr., în timp ce dealul mai mic de la vest prezintă urme din epoca calcolitică. Site-ul proiectului menționează că, între cele două dealuri, se presupune că, în trecut, curgea râul Çarşamba, iar schimbarea cursului râului ar fi putut determina mutarea oamenilor către dealul de la vest. Wikipedia în limba turcă precizează că, în cea mai recentă etapă, dealul de la est s-a ridicat cu aproximativ douăzeci de metri deasupra câmpiei; adică, aproape întreaga platformă pe care o vedeți este formată din resturi acumulate Pentru a ajunge la Çumra, se poate folosi transportul interurban cu autobuzul sau trenul din Konya, dar pentru ultimii kilometri până la centrul orașului și situl arheologic, este necesar un vehicul sau un taxi. Având în vedere că legăturile de transport public pot varia, este recomandat să verificați informațiile actualizate de pe site-urile instituțiilor relevante înainte de a pleca. Wikipedia în limba turcă menționează că situl se află în apropierea satului Küçükköy, iar indicatoarele de pe drum indică, de asemenea, acest sat.

**Povestea de cincizeci de ani a săpăturilor**

Conform Proiectului de Cercetare Çatalhöyük, situl a fost descoperit accidental în 1958 de o echipă britanică formată din David French, Alan Hall și James Mellaart. Mellaart, cu sprijinul soției sale, Arlette, a planificat săpăturile. Prima sesiune a durat treizeci și nouă de zile în 1961, iar echipa a descoperit patruzeci de case, precum și statuete, ceramică și picturi murale. Lucrările au continuat în fiecare vară până în 1965, după care situl a rămas inactiv timp de aproximativ treizeci de ani. Wikipedia în limba engleză amintește că Mellaart a excavat aproape două sute de clădiri în patru sezoane, în timp ce studentul său, Ian Hodder, care a reluat săpăturile, a dedicat un întreg sezon unei singure clădiri; această comparație ilustrează bine diferențele de metodologie între cele două perioade. Echipa lui Hodder a început cu studii de suprafață în anii '90, iar sursele indică faptul că săpăturile propriu-zise au început în 1995 sau 1996. Conform site-ului proiectului, de atunci, echipe turce și internaționale au colaborat în fiecare vară. O lucrare mai amplă pe tumulusul de vest a început la sfârșitul anilor '90 și a continuat de două echipe noi începând cu 2006. Datorită expunerii siturilor arheologice la condiții meteorologice dificile, au fost construite două structuri de protecție mari, una în sud în 2002-2003 și alta în nord în 2007-2008; structurile pe care le vedeți astăzi sunt acestea. Proiectul, condus de Hodder, s-a încheiat în 2018. Site-ul proiectului menționează că săpăturile sunt acum conduse de Ali Ozan de la Universitatea Pamukkale, iar arhiva fizică a proiectului, care a durat douăzeci și cinci de ani, este păstrată la Biblioteca Universității Stanford. Situl a fost inclus în Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO în 2009 și a fost inclus în lista oficială în 2012.

**Ce se poate vedea pe sit**

Principalele atracții sunt zidurile de chirpici aflate sub structurile de protecție. Descrierea arhitecturală de pe site-ul proiectului explică faptul că casele au fost construite una lângă alta, fără spații între Odată cu o modificare aparent banală a materialelor, se dezvăluie indicii despre modul în care o comunitate a exploatat mediul înconjurător acum aproximativ nouă mii de ani. Site-ul proiectului menționează, de asemenea, apariția unor vase de gătit mai eficiente în jurul anului 6500 î.Hr., răspândirea domesticirii bovinelor și a consumului de lapte, precum și creșterea densității populației și a locuințelor. Numărul exact de locuitori este încă dezbătut: site-ul proiectului menționează o populație cuprinsă între 3.500 și 8.000 în perioada de vârf, în timp ce Wikipedia în engleză indică, pe baza unor estimări mai recente, o populație de 600 până la 800 de persoane în perioada de mijloc. Echipele de excavare au reconstruit experimental o locuință în zonă de-a lungul anilor; fotografiile de pe site-ul proiectului arată experimente cu cuptoare și pregătiri pentru expoziții în această locuință. Întrebați la intrare dacă această structură este deschisă în timpul vizitei dumneavoastră. Apoi, mergeți spre tumulusul de vest: conform site-ului proiectului, aici nu se găsesc înmormântări sub locuințe, picturi murale sau umpluturi ale locuințelor abandonate, ci, dimpotrivă, vase de servire atent pictate. Această tranziție între cele două tumulusuri vă permite să observați schimbarea de la epoca neolitică la cea calcolitică în același loc.

Clădirea de vizitatori:
Conform Wikipedia în turcă, centrul de informare și primire, construit de Primăria Metropolitană Konya cu sprijinul Ministerului Culturii și Turismului, a fost inaugurat în 2023, este situat între cele două tumulusuri și a fost construit cu un sistem de suport din lemn. Conform Wikipedia în engleză, sălile de expoziție prezintă împrejurimile, arhitectura și viața de zi cu zi a așezării, prin intermediul unor prezentări interactive în turcă și engleză. Petrecerea timpului în acest centru înainte de a vizita situl arheologic este cea mai bună modalitate de a înțelege zidurile parțial demolate pe care le veți vedea sub acoperiș.

Colecțiile:
Conform site-ului muzeelor, descoperirile arheologice de la Çatalhöyük se află la Muzeul Arheologic din Konya, o parte fiind expusă, iar restul fiind conservat în depozite. Conform materialelor promoționale ale guvernatoratului din Konya, muzeul, deschis în 1962, găzduiește, pe lângă artefactele de la Çatalhöyük, și piese provenite din Canhasan, Erbaba, Sızma și Karahöyük. Wikipedia în turcă menționează că o pictură de aproximativ trei metri lungime, găsită pe un zid în timpul săpăturilor din 1963 și interpretată ca o reprezentare a planului așezării, este expusă la Muzeul Civilizațiilor Anatoliene din Ankara. Această interpretare nu este lipsită de controverse; În timp ce explorați zona, căutați etichetele de pe vitrine care indică stratul geologic din care provine fiecare obiect. Sezonul și ora zilei sunt, de asemenea, importante.

Câmpiile sunt calde și uscate vara, iar iarna sunt reci și adesea înzăpezite. Deși structurile de protecție oferă umbră, situl arheologic în sine este o zonă deschisă. Primăvara și toamna sunt cele mai potrivite perioade pentru a vizita, atât pentru a admira peisajul câmpiei, cât și pentru a face drumeții. Dimineața devreme, lumina soarelui accentuează frumusețea dealurilor, iar aveți timp suficient pentru a explora centrul de primire și cele două structuri de protecție fără grabă.

Note practice:

Site-ul muzeelor anunță că Müzekart este valabil în zonă, dar că secțiunea structurilor de protecție din nord este temporar închisă publicului. Aceste restricții și orele de deschidere pot varia, așa că verificați informațiile actualizate de pe site-ul muzeelor înainte de a pleca. Nu depășiți barierele de la marginea secțiunilor; zidurile de chirpici sunt fragile. În câmpie, umbra este limitată, așa că luați cu voi o pălărie și apă. Nu uitați să verificați dacă Muzeul Arheologic din Konya este deschis în ziua în care vă planificați vizita; site-ul guvernatoratului menționează că muzeul este deschis în toate zilele, cu excepția luni, dar verificați totuși informațiile actualizate.

Surse:

Locație - O zi în Çatalhöyük, un oraș cu nouă mii de ani vechime.

Informații călătorie
OrașÇumra, Konya
TipLocații istorice
Dată19 octombrie 2026
SursăRadar Editör
Radar TürkiyeAutorRadar TürkiyeVizitează sursaIndicații de orientare