În Elmalı, puteți vizita un complex religios, un muzeu și Lacul Avlan.

La aproximativ 110 kilometri vest de coasta orașului Antalya, odată ce te aventurezi în Munții Taurus, descoperi o altă fațetă a Antalyei. Elmalı este un orășel de munte, situat pe un platou la o altitudine de o mie de metri deasupra nivelului mării, la vest de Munții Beydağları. În nord se ridică Muntele Elmalı, care atinge 2.503 metri, iar în sud se întinde o luncă vastă, acoperită de plantații de mere. Iernile sunt aspre, iar verile sunt răcoroase; nu este de mirare că locuitorii zonelor de coastă vin aici în timpul verii. Numele orașului este strâns legat de mere, aproximativ douăsprezece la sută din producția totală de mere din Turcia provenind din această zonă. Însă, ceea ce face ca o vizită în Elmalı să merite, nu este doar clima, ci și complexul din secolul al XVII-lea situat în centrul orașului, muzeul amplasat în vechea clădire a guvernului, străzile pline de case din lemn cu balcoane și lacul, împreună cu pădurea de cedri, situate la sud de luncă.

Pentru a ajunge la Elmalı, se poate folosi drumul care leagă orașul de centrul Antalyei; drumul care vine din Korkuteli coboară spre oraș din vest. De la autogara din Antalya, pleacă autobuze și microbuze spre Elmalı; cei care vin cu mașina personală trebuie să urmărească indicatoarele spre Elmalı pe drumul Antalya-Korkuteli. Pentru cei care vin din Finike, există drumul Elmalı-Finike, care trece pe lângă Lacul Avlan și are ramificații care duc spre pădurea de cedri. Drumul traversează pasuri montane, așa că este recomandat să plecați dimineața devreme pentru a evita să rămâneți în întuneric la întoarcere. Partea orașului care merită explorată se poate parcurge pe jos, în timp ce pentru a ajunge la lac și la pădure, este necesar un vehicul.

Complexul Ketencizade Ömer Pașa

Moscheea și medresa, construite din piatră tăiată și situate pe versantul unui deal, în centrul orașului, sunt simbolurile orașului Elmalı. Conform articolului "Semavi Eyice" din Enciclopedia Islamică TDV, complexul a fost construit de Ketencizade Ömer Pașa din Manavgat; inscripția de pe portal, formată din șase rânduri, indică data 1019, adică 1610. Evliya Çelebi, însă, a înregistrat data inscripției ca fiind 1016, adică 1607; această mică diferență dintre cele două surse nu a fost încă elucidată. Beneficiarul a fost un oficial otoman care a urcat în rang, de la căpitan la guvern, și apoi la poziția de beylerbey; în 1603-1604 a fost guvern al orașului Diyarbekir, iar în 1623 a fost beylerbey al regiunii Trablusgarp. Clădirea trebuie privită din punct Moscheea, situată vizavi de clădire, are o formă de "U"; treisprezece celule identice sunt dispuse în spatele unui perete arcuit, iar clădirea este folosită astăzi ca bibliotecă. Datorită poziției sale pe pantă, privită de la trotuar, curtea și acoperișul medresei par a fi situate mai jos; cel mai bun unghi pentru fotografii nu este de pe stradă, ci coborând în curte și privindu-turnul de la baza arcadei. În oraș se află și baia Bey, menționată de Evliya Çelebi; Eyice notează că nu există informații concrete care să ateste faptul că această baie aparține complexului. Moscheea este deschisă pentru rugăciuni; vizitați-o în afara orelor de rugăciune, mențineți liniștea în interior și solicitați permisiunea pentru a face fotografii. Muzeul Elmalı

În apropierea complexului, vechea clădire a guvernului, situată pe strada Hükümet, este Muzeul Elmalı din 2011. Clădirea, cu două etaje și plan central, este împărțită în unsprezece săli de expoziție; trei sunt la parter, iar opt la etaj, iar grădina din spate este amenajată ca o galerie în aer liber. În prima sală de la parter, descoperirile din perioada calcolitică târzie din Bağbaşı și artefactele din Epoca Bronzului Timpuriu de la Karataş-Semahöyük sunt expuse în opt vitrine. Cea mai impresionantă sală a muzeului este a treia: trei morminte dreptunghiulare, descoperite în necropola de la Semahöyük, sunt expuse în locul în care au fost găsite, împreună cu scheletele și obiectele funerare. Modul în care un cadavru este așezat în interiorul mormântului, povestind tradiția de înmormântare de acum mii de ani, este ceva ce nicio etichetă dintr-o vitrină nu poate reproduce. La etaj, se găsesc artefacte de la siturile Hacımusalar Höyük și Karaçakır, precum și descoperiri de la tumulusurile Karaburun, Kızılbel și Bayındır. A treia sală este dedicată monedelor; aici pot fi văzute monede din orașele licieiene și monede ale Imperiului Roman. A cincea sală relatează povestea monedelor Elmalı, numite "comoara secolului". Aproximativ 1.900 de monede de argint, descoperite în 1984 în satul Bayındır, printr-o săpătură ilegală, au fost scoase din țară; după o lungă luptă juridică, au fost returnate în Turcia la sfârșitul anilor 1990; cele 14 decadrame din această comoară au dublat numărul de decadrame cunoscute până atunci în lume. Este important de reținut că, conform surselor, originalele comoarei sunt păstrate la Muzeul din Antalya, în timp ce la Muzeul Elmalı sunt expuse replici și povestea descoperirii. În grădină, sunt aranjate stelae Cartierul İplik Pazarı, situat în jurul complexului, este o zonă cu o concentrație mare de case vechi. Fiți atenți în timp ce vă plimbați: străzile sunt abrupte, deoarece orașul este construit pe o pantă, iar balcoanele albe se proiectează deasupra zidurilor de piatră, iar la capătul străzii se pot vedea întotdeauna câmpiile și munții. Deoarece lumina soarelui dimineața vine din est, fațadele cu balcoane sunt mai bine fotografiate înainte de prânz. Majoritatea caselor sunt încă locuite, așa că este important să nu priviți în curți și să nu deranjați locuitorii. Istoria orașului poate fi citită și în aceste străzi: Elmalı a fost, în primii ani ai Imperiului Otoman, centrul sancatului Teke, iar beii sancatului veneau aici vara. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în oraș existau douăzeci de moschei, cinci băi turcești și peste cinci sute de magazine. După incendiul major din 1940, orașul a fost reconstruit; structurile din lemn care au supraviețuit astăzi sunt situate în cartierele care au scăpat de incendiu sau care au fost reconstruite ulterior.

Lacul Avlan

Din oraș, mergeți spre sud, spre drumul care duce spre Finike. Situat la capătul sudic al Câmpii Elmalı, la o altitudine de 1.030 de metri deasupra nivelului mării, lacul Avlan este un lac carstic care, în starea sa naturală, acoperă o suprafață de aproximativ 850 de hectare. Istoricul recent al lacului trebuie prezentat cu precauție, deoarece sursele oferă date contradictorii: conform Wikipedia, în 1970 a fost luată o decizie de a transforma lacul în teren agricol, iar între 1975 și 1980 a fost golit printr-un canal; o știre din 2022 plasează procesul de uscare între 1977 și 1978, iar reapariția apei între 1997 și 1998. Punctul comun este că, după uscare, s-a observat o scădere a precipitațiilor și a populației de păsări, iar, la cererea locuitorilor, în primele decenii ale secolului XXI, lacul a fost umplut din nou; drumul care traversa lacul a fost mutat în 2012, pe marginea de est. În ultimii ani, în timpul verilor secetoase, lacul se retrage, iar în timpul iernilor ploioase, se umple din nou; astfel, peisajul pe care îl veți vedea variază în funcție de sezon și de an. Iarna și începutul primăverii sunt cele mai bune perioade; nu vă așteptați la facilități, ci bucurați-vă de plimbări pe mal și de observarea păsărilor.

Pădurea de cedri Çığlıkara

Munții care se ridică la sud de lac găzduiesc una dintre cele mai importante păduri de cedri din Turcia. Çığlıkara a fost declarată zonă protejată Publicația Direcției Provinciale pentru Cultură menționează că drumul care duce la pădurea de cedri și la Stațiunea Forestieră de Cercetare Elmalı Cedar se desparte de drumul Elmalı-Finike, la kilometrul 20, la nord de Lacul Avlan. Același drum este punctul de plecare pentru cei care urcă spre Kızlar Sivrisi, cel mai înalt vârf al Munților Beydağları, cu o altitudine de 3.080 de metri. Drumul forestier poate fi închis în timpul iernii; aceasta este o zonă protejată, respectați regulile zonei și nu părăsiți traseul marcat. Planificarea zilei și sezonul optim.

Cea mai logică ordine este: dimineața, orașul; după-amiaza, lacul și pădurea. Vedeți complexul arhitectural dimineața devreme, când orașul se trezește; intrați în muzeu imediat ce se deschide și alocați o oră; spre prânz, plimbați-vă pe străzile orașului și, dacă sunteți norocoși să ajungeți în ziua de piață, vizitați tarabele cu brânzeturi, tarhana (un fel de supă uscată) și textile. După-amiaza, coborâți cu mașina pe drumul spre Finike și opriți-vă pe malul lacului, apoi luați drumul forestier și întoarceți-vă la asfalt înainte de apusul soarelui. Cel mai bun moment pentru a vizita Elmalı este de la sfârșitul lunii mai până în iunie și de la începutul lunii septembrie până în octombrie; în octombrie, se culeg merele în câmpie, iar drumurile sunt pline de cutii cu fructe. Orașul, care este semnificativ mai răcoros pe coastă în timpul verii, este plin de festivalul de lupte tradiționale Yeşilyayla în prima săptămână a lunii septembrie; în acea săptămână, este dificil să găsiți cazare. Iarna, platoul este acoperit de zăpadă, iar drumul forestier poate fi închis. Note practice:

Altitudinea este peste 1000 de metri; chiar și vara, luați un strat suplimentar de haine pentru răcoarea serii. Nu există servicii în zona lacului și a pădurii; luați apă și mâncare din oraș. În zilele în care muzeul este închis, puteți totuși să vă plimbați pe străzile orașului și să vizitați complexul arhitectural. În pădurea de cedri, este posibil să nu aveți semnal la telefon; nu lăsați pe alții care stau în mașină să aștepte, mergeți cu toții împreună. Drumul care coboară de la Elmalı spre Finike poate fi o continuare a excursiei; puteți coborî până la coastă în aceeași zi și puteți intra în mare, ceea ce este cea mai rapidă modalitate de a înțelege cât de abrupt este relief-ul din această zonă a provinciei Antalya. Surse:

• TDV İslam Ansiklopedisi, Ömer Paşa Külliyesi (Semavi Eyice), https://islamansiklopedisi.org.tr/omer-pasa-kulliyesi
• Kü