Galata Kulesi – “Cântecul de leagăn al lui Mırıldam”

Narator:
“A fost odată ca niciodată, pe vârful Turnului Galata, trăia un băiețel mic care putea vorbi cu vântul: Ali. În serile de Ramadan, vântul îi aducea mereu vești din oraș.”

Ali (cu entuziasm):
“Vântule, ce ai auzit astăzi?”

Vântul (cu un efect de șoaptă):
“Ali… În această seară, nimeni nu va putea pregăti masa de iftar pe o stradă. Pentru că toată lumea este ocupată cu problemele lor…”

Narator:
“Inima lui Ali s-a strâns. În această lună sfântă, nu a putut accepta că o stradă va rămâne întunecată și tăcută.”

Narator:
“Ali a coborât imediat de pe turn și le-a dat vestea vecinilor. Toată lumea a adus de acasă o farfurie, o dată, o pâine. Dintr-o dată, străzile Galatei s-au umplut de farfurii colorate.”

Vecinii (în fundal, voci vesele):
“Datorită lui Ali, avem masă în seara aceasta!”
“Dumnezeu să te răsplătească, copilul meu!”

Narator:
“Când a venit timpul de iftar, vântul a umblat pe stradă, aducând mirosuri plăcute deasupra meselor. Și în acea seară, cea mai singuratică stradă din Galata s-a transformat în cea mai aglomerată masă de iftar din oraș.”

Vântul:
“Ali… Inima ta bună a dat viață acestei străzi.”

Narator:
“Se spune că, de atunci, vântul de pe vârful Turnului Galata suflă puțin mai dulce… pentru că poartă povestea meselor împărtășite de oameni.”