Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye

De la Yıldız la Karatay: Arta mozaicelor selgiucide.

Când vizitați clădirile din perioada selgiucidă din Konya, adesea ceea ce atrage atenția în primul rând nu este piatra, ci culorile.

Radar TürkiyeRadar Türkiye19 Ekim 202612
Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

De la Yıldız la Karatay: Arta mozaicelor selgiucide.

Când intrați în structurile selgiucice din Konya, adesea nu piatra atrage atenția, ci culorile. Nuanțe de turcoaz, indigo și violet transformă interiorul unei cupole într-un cer nocturn, iar un perete într-un covar geometric. O mare parte dintre aceste culori sunt acum concentrate în două locuri: în madrasa Karatay, situată în inima orașului Konya, și în artefactele descoperite în situl arheologic al palatului Kubadabad, de pe malul lacului Beyşehir. Acest text descrie arta mozaicelor selgiucice ca pe o călătorie între aceste două puncte, oferind indicii despre ce veți putea admira în muzeu. Ce este un mozaic și de ce este importantă glazura?

Conform unui articol din Enciclopedia Islamică a Fundației Diyanet din Turcia, cuvântul "mozaic" provine din cuvântul otoman "chini", care înseamnă "din China". Esența acestei arte constă în pictarea și glazurarea plăcilor, urmate de arderea lor. Glazura, topindu-se în cuptor, creează un strat transparent și protector pe suprafața plăcii, oferind culorilor o rezistență deosebită în timp. Primele exemple de cărămizi glazurate datează din Egiptul antic și Mesopotamia. Același articol menționează că structurile selgiucice erau decorate cu mozaicuri și în Horasan și Iran, dar că această artă a atins apogeul și s-a dezvoltat constant în Anatolia. Maeștrii selgiucici din Anatolia au folosit mai multe tehnici diferite. În primele exemple, se foloseau plăci glazurate, dar ulterior s-a trecut la tehnica mozaicului, în care bucăți mici, tăiate din plăci glazurate în diferite culori (turcoaz, violet, verde, indigo), erau asamblate pe un suport de gips. În clădirile civile, precum pavilioanele și palatele, pereții erau acoperiți cu plăci de formă stelară, cruciformă, hexagonală și pătrată. Modelele erau pictate fie pe suprafața plăcii, fie sub glazură, fie peste glazură. Enciclopedia menționează, de asemenea, că selgiucicii au dezvoltat tehnica "luster", prin care se aplică un strat de glazură care conferă suprafeței un aspect metalic. Lumea mozaicurilor din clădirile civile este foarte diferită de cea a mozaicurilor. În timp ce mozaicurile prezintă adesea modele geometrice și motive vegetale stilizate, mozaicurile din palate și pavilioane prezintă o bogată varietate de figuri, inclusiv oameni în diverse ipostaze, animale sălbatice, păsări, vulturi cu două capete, dragoni și creaturi mitologice precum sfinx-urile. Această lume a figurilor este ceea ce face ca mozaicurile selgiucice să fie atât de vii. Konya a fost unul dintre centrele importante ale acestei arte. Enciclopedia menționează că, în madrasa Sırçalı, datând din 1243, inscripțiile mozaicurilor de pe evan prezintă numele unui artist din Tus, iar similaritățile cu Această clădire, cunoscută în popor sub numele de Pavilionul Alaeddin, este considerată, conform enciclopediei, construită în timpul domniei lui Alparslan al II-lea, adică între 1155 și 1192, datorită caracteristicilor tehnice ale faianțelor și a inscripțiilor. Pereții exteriori și interiori ai pavilionului erau acoperiți cu ornamente de faianță și gips. Acest pavilion este cunoscut ca fiind singura structură din arta selgiucidă care utilizează tehnica "minai". Enciclopedia Islamului descrie în detaliu această tehnică: pasta galben-deschisă și bine amestecată este transformată în plăci de formă pătrată, stelară, în cruce și în formă de "baklava", apoi este vopsită în verde, albastru închis, violet și turcoaz, glazurată și arsă. Ulterior, este vopsită din nou cu negru, roșu cărămiziu, alb și email auriu, iar apoi este arsă a doua oară la o temperatură mai scăzută. Datorită utilizării a șapte culori, această tehnică este numită și "heft renk". Pe faianțele stelare erau reprezentate persoane așezate încrucișat, care cântau instrumente muzicale, precum și lei cu aripi. Pavilionul era în ruină în secolul al XIX-lea și a fost demolat între 1905 și 1908. O parte din faianțele sale au fost distribuite în muzee și colecții din Germania, Franța, Suedia și America. Astăzi, pe deal se află o structură de protecție care marchează locul unde se afla pavilionul. Faianțele de formă de cruce, cu șase colțuri și în formă de "baklava", descoperite în timpul săpăturilor efectuate de Remzi Oğuz Arık în 1941, au rămas la Konya și sunt expuse astăzi în vitrinele pridvorului Medresei Karatay. Pe acestea se pot observa reprezentări de femei și bărbați, vânători călare și ornamente vegetale.

Un palat de pe malul lacului, Kubadabad

Cea mai bogată colecție de faianțe selgiucide provine de pe malul vestic al Lacului Beyşehir. Palatul Kubadabad a fost construit de Sultanul I. Alaeddin Keykubad. Enciclopedia Islamului menționează că construcția a avut loc între 1226 și 1236, sub conducerea arhitectului și pictorului Sadeddin Köpek; Portalul Cultural indică anul 1236 ca fiind data construcției. Conform enciclopediei, acesta este singurul complex palatin selgiucid despre care se cunosc planurile. Zeki Oral, directorul Muzeului din Konya, a fost primul care a identificat, pe baza documentelor, că ruinele se numeau Kubadabad. Săpăturile efectuate de Katharina Otto-Dorn în 1965 și 1966, precum și cele conduse de Rüçhan Arık începând cu 1980, au scos la iveală părțile principale ale palatului. Săpăturile au arătat că faianțele acopere Fața este ovală, ochii sunt mari și migdalați, nasul este subțire și lung, iar gura este mică; enciclopedia descrie acest tip de față ca fiind originar din Asia Centrală. S-a sugerat că portretul unui conducător cu barbă ar putea reprezenta pe Alaeddin Keykubad. Printre cele mai remarcabile elemente se numără și vulturii cu două capete, care poartă inscripția "es-sultan" pe piept, simbolizând puterea conducătorului. Fauna este foarte diversă. În jurul copacilor stilizați ai vieții, se găsesc sfingi, sirene, grifoni și dragoni cu două capete. Pe lângă acestea, sunt reprezentate și câini de vânătoare, pantere, iepuri, antilope, capre de munte, măgari, urși, cai, veverițe, rațe, păsări de pradă, păuni și lei. Un articol publicat în DergiPark subliniază că aceste figuri sunt pline de animale, creaturi fantastice și simboluri provenite din mitologia turcă asiatică, iar plăcile cu sirene din palat merită o analiză specială, atât din punct de vedere istoric, cât și estetic. Basoreliefurile din gips descoperite în timpul săpăturilor, care reprezintă figuri umane și animale, sunt, de asemenea, expuse în același muzeu.

**Bolta cerului din Karatay**

Plăcile Kubadabad sunt expuse în madrasa Karatay începând cu 1955, într-o clădire care este, ea însăși, o capodoperă a artei ceramice. Conform inscripției, madrasa a fost construită în 1251, în timpul domniei sultanului II. İzzeddin Keykavus, de către Celaleddin Karatay. Clădirea a fost abandonată la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost restaurată în 1954 și a fost deschisă publicului pe 17 decembrie 1955, ca parte a secției de ceramică a Muzeului din Konya. Portalul Cultural menționează că madrasa a fost inclusă în Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO în 2014, sub titlul "Madrasah-urile din perioada Selgiucidă din Anatolia". Inima clădirii este spațiul central, de formă pătrată, cu laturile de aproximativ doisprezece metri. Interiorul bolții este complet acoperit cu mozaicuri ceramice. Dungile albe de gips, intercalate între plăcile turcoaz și indigo, formează stele cu douăzeci și patru de brațe, conectate prin noduri, de la baza până la deschiderea de la vârf, oferind privitorului impresia unui cer plin de stele. Greutatea bolții este transferată pe pereți prin intermediul unor elemente decorative în formă de evantai, situate în colțuri. Sub deschiderea de la vârf se află o mică fântână; enciclopedia notează că, din cauza acestei configurații, unii au atribuit clădirii funcția de observator astronomic.

**Cum să vizitați muzeul**

Muzeul găzduiește aproximativ cinci mii de piese Dacă puteți aloca o zi, vizitați Beyșehir pentru a vedea ruinele de la Kubadabad, aflate pe malul lacului. Acest lucru vă va permite să înțelegeți mai bine locul exact unde se aflau, în realitate, stelele pe care le-ați văzut la muzeu. Unele piese provenite de la Kubadabad sunt expuse și la Muzeul de Ceramică din Kütahya. Pentru informații actualizate despre zilele de vizitare și condițiile de acces la muzee, consultați site-ul oficial al Ministerului Culturii și Turismului.

Surse:

Comentarii

0/1000

Scrie primul comentariu