Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye

Covorul din Ușak.

În timp ce vizitați sălile de epocă ale muzeelor europene, dacă observați cu atenție un tablou, o masă sau podeaua din fața unui tron, veți vedea adesea un covor cu medalioane albastre închise și roșii sau cu stele cu opt colțuri.

Radar TürkiyeRadar Türkiye4 Kasım 2026
Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Covorul din Ușak.

În timp ce explorați sălile de epocă din muzeele europene, dacă observați cu atenție un tablou sau podeaua din fața unui tron, veți vedea adesea un covor cu medalioane albastre și roșii sau cu stele cu opt colțuri. O parte semnificativă dintre aceste covoare au fost create în Ușak și împrejurimi. Astăzi, covorul Ușak este un produs protejat prin indicație geografică, dar adevărata sa identitate este o poveste despre meșteșug și comerț, care s-a întins de-a lungul secolelor, de la Anatolia până în Europa. Acest text vă va spune cum să recunoașteți un covor Ușak, de unde provine și cum puteți urmări tradiția acestuia în oraș.

A doua perioadă de glorie a artei covorului turc.

Direcția pentru Cultură și Turism a orașului Ușak afirmă că, în secolul al XVI-lea, producția de covoare în Ușak și împrejurimi a marcat începutul celei de-a doua și ultime perioade de glorie a artei covorului turc. Articolul istoricului de artă Nurcan Perdahçı, publicat în revista "Trakya Üniversitesi Sosyal Bilimler Dergisi", urmează aceeași linie: prima perioadă de glorie este reprezentată de covoarele Seljuk din Anatolia, cu motive geometrice solide, iar a doua perioadă începe cu covoarele Ușak, caracterizate de compoziții cu medalioane. Conform lui Perdahçı, covoarele Ușak sunt cel mai mare și cel mai cunoscut grup din cadrul covoarelor turcești, dar în registrele europene, numele "Ușak" apare rar; acolo, aceste covoare sunt pur și simplu cunoscute sub numele de "covoare turcești". Un studiu publicat în revista "Belleten" a Institutului Turc de Patente și Mărci, descrie modul în care industria covoarelor a prosperat în această regiune, fiind asociată cu triburile turkmene și yörük, precum Kınıklı, Kaçar, Karakeçili și Tekeli. Inițial, țesutul era o activitate casnică: fiecare familie țesea covoarele, kilimurile și acoperitoarele de lână necesare pentru ea și pentru fiicele sale. În secolul al XVI-lea, odată cu creșterea comenzilor, această artă a devenit o ramură a producției.

Două mari familii: cele cu medalioane și cele cu stele.

Înregistrarea de indicație geografică de la Oficiul Turc de Patente și Mărci definește două tipuri principale de covoare Ușak: cele cu medalioane și cele cu stele. Covoarele cu medalioane sunt grupul mai important, existând exemple care ating până la zece metri lungime. Acestea prezintă medalioane rotunde în centru și medalioane cu margini ascuțite pe laterale, iar compoziția sugerează infinitatea; marginea covorului pare a fi o bucată tăiată dintr-o ordine infinită. Conform înregistrării, cele mai bune exemplare de covoare Ușak cu medalioane, produse între secolul al XVI-lea și mijlocul secolului Modelele în picturile europene

Ceea ce a consacrat covoarele din Ușak în Europa a fost arta picturală. Perdahçı scrie că, de la mijlocul secolului al XV-lea până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, aceste covoare au fost reprezentate frecvent și cu detalii minuțioase în picturile europene. În istoria covoarelor, anumite tipuri poartă numele pictorilor care le-au reprezentat. Covoarele cu modele geometrice mici, frecvent întâlnite în picturile pictorului german Hans Holbein, sunt numite "covoare Holbein". Un alt tip, frecvent întâlnit în picturile pictorului italian Lorenzo Lotto, a primit, de asemenea, numele "covoare Lotto". Perdahçı asociază ambele tipuri cu regiunea Ușak. Conform Direcției Provinciale pentru Cultură și Turism din Ușak, la sfârșitul secolului al XVI-lea, reputația covoarelor din Ușak s-a răspândit în toată Europa, iar familiile nobile au început să comande covoare din Ușak, cu blazoanele lor încorporate. Direcția menționează, de asemenea, că numeroase muzee din Europa păstrează acest tip de covoare. Covoarele erau căutate și în capitala otomană; conform înregistrărilor citate de Perdahçı, în 1726, a fost comandat un covor din Ușak pentru Palatul Topkapı.

Drumul către portul İzmir

Covoarele din Ușak ajungeau la mare prin intermediul orașului İzmir. Perdahçı descrie cum covoarele aduse dimineața la piața de covoare de pe Podul Dokuzsele din Ușak atrăgeau atenția comercianților englezi din İzmir, iar covoarele erau transportate cu ajutorul dromedarilor către İzmir. Conform studiului din Belleten, în secolul al XVI-lea, covoarele erau transportate în Europa cu ajutorul căruțelor, pe spinarea dromedarilor și a cailor. Inițial, englezii, apoi olandezii, prinții italieni, austriecii și germanii au început să achiziționeze covoare din Ușak din İzmir. Același studiu oferă date și pentru secolul al XIX-lea. În anii 1840, producția de covoare era principala activitate economică a orașului, iar portul İzmir era unul dintre cele mai importante centre comerciale. În anii 1870, trei sferturi din producția de covoare din Anatolia era realizată în acest oraș. Producția de covoare era sursa de venit pentru multe familii; bărbații se ocupau cu procesarea lânii și a blănurilor, în timp ce femeile își întrețineau familiile prin țesutul de covoare. Fabricile de fire și atelierele de vopsit au apărut ca ramuri ale acestei economii. Conform studiului din Belleten, printre cele 220 de mostre de covoare trimise la prima expoziție internațională majoră a Imperiului Otoman, organizată în 1863, se aflau și covoarele "sofa" ț Covorul Ușak este atât de renumit încât, conform informațiilor despre producție, în 1893, mai mulți industriali englezi au vizitat Ușak și au recrutat patru meșteri pricepuți, promițându-le salarii mai mari pentru a-i aduce în Anglia. Documentul menționează că, începând cu secolul al XVIII-lea, cererea intensă a dus la o degradare a modelelor.

Ce garantează eticheta geografică?

Astăzi, covorul Ușak este o indicație geografică înregistrată la Oficiul Turc de Brevete și Mărci, sub numărul 152. Cererea depusă de Camera de Comerț și Industrie Ușak la 7 ianuarie 2010 a fost publicată în Jurnalul Oficial la 16 mai 2011; data înregistrării este 7 februarie 2012, iar granița geografică este provincia Ușak. Documentul descrie în detaliu caracteristicile tehnice ale produsului. Stilul de nod este cel turcesc, numit "nod dublu Ușak" în document; acest nod simetric trece prin două fire longitudinale independente și este legat de ambele. Numărul de noduri pe metru pătrat variază între 675 și 2000, iar înălțimea pilelor este între 5 și 7 milimetri. Materialul folosit este filat manual sau filat semi-cardat, realizat prin tehnica "kirman". Materia primă este 100% lână. Există două tipuri de vopsea acceptate: vopsea naturală pe bază de rădăcini și vopsea pe bază de complexi metalici. Țesătura este realizată pe țesături metalice, a căror lungime variază în funcție de dimensiunea covorului. Conform documentului, cea mai importantă caracteristică distinctivă a covorului sunt modelele de pe acesta. Controlul este realizat de Camera de Comerț și Industrie Ușak, cu un comitet format din trei persoane: un reprezentant al Universității Ușak, un reprezentant al Direcției Provinciale pentru Cultură și Turism și un reprezentant al Camerei. Comitetul efectuează verificări anuale sau la solicitare, verificând numărul de noduri, tipul de nod, materialul, vopseaua și modelul.

Urmând tradiția în Ușak

Pentru a vedea îndeaproape arta țesutului de covoare, puteți vizita Casa Țesătorilor. Conform informațiilor de la Direcția Provinciale pentru Cultură și Turism, această clădire, cu o vechime de aproximativ 180 de ani, a fost restaurată de Primăria Ușak, conservând materialele originale, și a fost deschisă în 2010. Aici se află 40 de țesături pentru covoare, unde se perpetuează arta țesutului covoarelor Ușak, așa cum sunt descrise în picturile artiștilor europeni. Vă rugăm să verificați condițiile de vizitare și orele de funcționare înainte de a merge, contactând instituția responsabilă sau Direcția Provinciale pentru Cultură și Turism. Tradiția țesutului Surse:

Comentarii

0/1000

Scrie primul comentariu