Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye

Tokat, de la modelul tradițional la materialul textil.

În Tokat, modelele de mere și struguri, aplicate manual pe eșarfe, pe pături sau pe fețe de pat, sunt realizate una câte una.

Radar TürkiyeRadar Türkiye4 Kasım 20265
Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Tokat, de la modelul tradițional la materialul textil.

În Tokat, modelele de mere și struguri, imprimate manual pe eșarfe, pături sau fețe de plapumă, sunt realizate una câte una. În spatele fiecărui model se află o matriță sculptată din lemn de tei, iar în spatele fiecărei culori se află o matriță separată. "Yazma" este o artă tradițională născută din comerțul orașului, situat la intersecția drumurilor comerciale, și astăzi este protejată prin indicație geografică. Acest text explică ce este "yazma", cum sunt realizate matrițele, ce modele sunt specifice orașului Tokat și unde puteți găsi urmele acestei arte în oraș. Este o formă de decorare a textilelor.

Direcția Județeană pentru Cultură și Turism din Tokat definește "yazma" ca fiind o artă de decorare a textilelor, realizată manual sau prin imprimare, folosind matrițe din lemn sculptat și diverse vopsele, aplicate de obicei pe țesături de bumbac, dar uneori și pe mătase. Conform descrierii direcției, cele mai frumoase exemple ale acestei arte se găsesc în Tokat. Cea mai cunoscută utilizare a "yazma" sunt eșarfele folosite de femei pentru a-și acoperi părul, dar și gențile, fețele de masă și fețele de plapumă sunt forme comune. Certificatul de înregistrare de la Oficiul Turc de Proprietate Intelectuală enumeră o gamă mai largă de utilizări, incluzând eșarfe, huse de pernă, fețe de plapumă, genți, șervețele, huse pentru dulapuri, huse pentru "kavuk" (un fel de căciulă) și "destimal" (un tip de batic). Prin urmare, "yazma" nu este doar un eșarf, ci poate fi folosit pentru a acoperi aproape orice suprafață dintr-o casă.

Certificatul de înregistrare atribuie "yazma" din Tokat o istorie de șase secole și menționează că modelele geometrice folosite în "yazma" în perioada Seljuk prezintă asemănări cu arta Seljuk. În perioada otomană, veniturile obținute din "yazma" erau destinate exclusiv sultanelor. Meșterii care produceau "yazma" în hanurile din oraș își livrau textilele către atelierele de vopsit și plăteau taxe de timbru în schimb. Conform documentului, pentru a impune această taxă, a fost interzisă producția de "yazma" în afara orașului Tokat. Articolul despre Tokat din Enciclopedia Islamică a TDV oferă date despre această economie. În 1574, veniturile anuale ale sectorului de vopsit din Tokat erau de 83.334 de akçe. Între 1643 și 1690, taxa de timbru aplicată la producția de țesături de bumbac și imprimate a crescut de la 450 de kuruş la 2200 de kuruş, din cauza creșterii producției. În 1726, Atıf Mustafa Efendi, care a preluat administrarea tax Șablonul sculptat din liliac

Arta tradițională din Tokat se remarcă în special prin calitatea șablonului. Certificatul de înregistrare menționează clar: șabloanele sunt realizate exclusiv din lemn de liliac. Direcția responsabilă explică faptul că liliacul, o specie care crește în zone umede, este un lemn moale, ușor de sculptat, durabil și care absoarbe bine adezivul. Lemnul trebuie să fie neîmprejurat de ramuri și trebuie uscat înainte de a fi sculptat; altfel, șablonul se va deteriora dacă se udă și nu se va obține o imprimare clară. Conform documentului, lemnul pentru realizarea șablonului este tăiat orizontal, nu vertical, deoarece textura lemnului tăiat vertical poate lăsa linii nedorite în timpul imprimării. Trunchiul uscat este împărțit în secțiuni cu o distanță de șapte până la zece centimetri, iar lățimea șablonului nu depășește treizeci de centimetri, în funcție de forma modelului. Înainte de a începe sculptarea, piesa este scufundată într-un amestec de șaptezeci și cinci la sută parafină topită și douăzeci și cinci la sută ceară de albine și lăsată să stea o perioadă; acest proces facilitează sculptarea și prelungește durata de viață a șablonului. Adâncimea sculpturii variază între unu și un centimetru și jumătate, în funcție de complexitatea modelului. Dacă adâncimea este prea mică, vopseaua care se infiltrează în suprafața șablonului va afecta imprimarea. Conform descrierii direcției, modelul este mai întâi desenat pe lemn cu un creion, apoi este sculptat cu un mic cuțit numit "nakış bul" pentru a-l face să apară. Numărul de șabloane necesare depinde de numărul de culori utilizate. Pentru un model monocromatic, un singur șablon este suficient; în cazul imprimărilor policrome, fiecare culoare necesită un șablon separat. De aceea, direcția descrie gravarea șabloanelor ca o activitate dificilă, dar plină de satisfacții.
Gravura, șablonul și imprimările policrome

Direcția clasifică textilele în două categorii principale: gravura și imprimarea. În cazul gravurii, țesătura este vopsită cu o pensulă, ceea ce o apropie de arta picturii, iar exemplele sunt foarte puține. Imprimarea, pe de altă parte, este potrivită pentru producție și poate fi reprodusă; de aceea, atunci când se vorbește despre textile, se face adesea referire la imprimare. Certificatul de înregistrare grupează tehnica în trei categorii. În cazul gravurii, modelul este transferat pe țesătura întinsă și este pictat cu o pensulă, ca pe o pânză. În cazul șablonului și al imprimărilor, liniile exterioare ale modelului sunt imprimate cu un șablon, iar zonele colorate sunt umplute cu o pensulă. Cea mai utilizată metodă în prezent este tehnica șablonului, iar documentul enumeră cinci aplicații ale aceste Aceste modele sunt imprimate pe o bază roșie, numită "roșu Tokat" sau pe o bază roșu-violet, care este o variantă mai închisă a acestei culori. O variantă modificată a modelului "Tokat içi dolusu" este "Tokat üzümlüsü", numită și "roșu Tokat cu struguri", în care motivul floral are forma unui ciorchine de struguri. Modelul "Tokat elmalısı" este imprimat pe o bază neagră și este format din motive de mere, fiind utilizat, conform documentului, în zonele din apropierea orașului Zile. O variantă mai simplificată, numită "Tokat yarım elmalısı" sau "oglindă", este o versiune redusă a acestui model. Modelul "Çengelköy", originar din Istanbul, este, de asemenea, imprimat în Tokat. Acest model, care umple întreaga bază neagră cu culori galbene, verzi și roșii, este utilizat, conform documentului, în satele Tozanlı din regiunea Reșadiye. Documentul adaugă denumiri precum "purket", "kaynana yumruğu", "Trabzon kenar", "asma yaprağı", "Tokat beşlisi", "onaltı fulyalı yazma", "sinekli hamamiye" și "Șam hamamiye" și menționează că motivele sunt, în general, inspirate din plante. Materiale și vopsele.

Conform documentului, textilele "Tokat yazması" sunt imprimate doar pe materiale 100% bumbac. Motivul este evident: materialul de bumbac absoarbe bine imprimarea, nu dispersează vopseaua, nu se decolorează la spălare și culorile rămân vibrante. Materialele utilizate sunt țesături locale, "amerikan bezi" (un tip de material popular), bumbace și "mermerșahi". În trecut, erau folosite doar vopsele naturale, dar astăzi se utilizează atât vopsele naturale, cât și chimice. Documentul descrie, de asemenea, secretul vechiului "roșu Tokat". Baza roșie era obținută dintr-o rădăcină numită "alizarin". Materialul era mai întâi spălat și uscat, apoi conturul modelului era imprimat cu negru, iar apoi era aplicat un strat cu un amestec de "șap" și vopsea neagră. Ulterior, era vopsit în cazane preparate cu coji de arțar și "cehri", amestecând continuu pe foc de lemn. Conform documentului, rezultatul acestui proces laborios erau culori strălucitoare și rezistente. După ce producția de "alizarin" a fost întreruptă, au început să fie folosite alte vopsele, care nu mai ofereau aceeași nuanță de "roșu Tokat"; de asemenea, imprimarea serigrafică, potrivită pentru producția în masă, a înlocuit parțial tiparele tradiționale. Documentul subliniază, totuși, că acest domeniu artistic se află într-o luptă pentru supraviețuire. Denumire protejată.

"Tokat Yazması" este înregistrată ca denumire de origine control Muzeul Sulusokak este situat în Arastalı Bedesten și, conform Culturii Portale, în secțiunea de pe partea vestică a clădirii, există o sală etnografică care prezintă meșteșuguri precum prelucrarea metalelor, textile, țesături, covoare și kilimuri. Termenul "bedesten" se referă la o piață acoperită unde se vindeau țesături prețioase; prezența textilelor într-o astfel de clădire face vizita cu adevărat semnificativă. Plimbându-vă pe strada Sulusokak, veți trece pe lângă vechea clădire Gazioğlu Han, numită acum "Hanul Textilelor" de către GoTürkiye. Se spune că această denumire a fost schimbată în ultimii ani din cauza producției realizate aici. Enciclopedia Islamică TDV menționează că, până de curând, clădirea era folosită de producători de textile, dar că în prezent este complet abandonată și în stare de degradare. De aceea, nu vă planificați o vizită în interior; este suficient să admirați exteriorul, cu cele două etaje și rândul de magazine de pe partea de nord. Imediat în apropiere se află Taşhan, o mare clădire comercială, cu două etaje și o curte interioară, construită între 1626 și 1632. Această clădire, care a fost centrul comerțului cu textile din Tokat, oferă o perspectivă valoroasă asupra istoriei locale. Dacă doriți să achiziționați textile, acordați atenție câtorva aspecte. Căutați simbolul "origine controlată" pe produs sau pe ambalaj. Într-un text imprimat, pot exista mici diferențe în repetarea motivelor, iar locurile unde culorile se amestecă indică o imprimare realizată manual. Nu ezitați să întrebați vânzătorul dacă ștanța este sculptată din lemn de tei și care model este considerat specific zonei Tokat; astfel, veți putea distinge "Tokat içi dolusu" de "Tokat elmalısını".

Surse:

Comentarii

0/1000

Scrie primul comentariu