Covorul Taşpınar, o tradiție a artei textile din poalele Muntelui Hasan.
Un covor dintr-o anumită regiune: Printre meșteșugurile din Aksaray, cel mai des menționat este covorul Taşpınar.
Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Un covor dintr-o anumită regiune
Printre meșteșugurile din Aksaray, cel mai des menționat este covorul Taşpınar. Conform paginii dedicate artei țesutului de covoare de către Direcția Provincială pentru Cultură și Turism, până în anii 1960, modelele de covoare aveau un caracter distinct în fiecare sat din jurul orașului Aksaray; după această perioadă, modelul de covor Taşpınar s-a răspândit și este încă utilizat în prezent. Aceeași pagină menționează că Aksaray este un centru important pentru producția de covoare încă din perioada Selgiucidă, iar această tradiție a continuat și în perioada otomană. De asemenea, pagina notează că acest centru nu este suficient de cunoscut din cauza numărului limitat de covoare vechi care ar putea ilustra caracteristicile sale. Acest text încearcă să descrie covorul Taşpınar nu dintr-o vitrină de muzeu, ci prin materialele, denumirile modelelor și tipurile sale.
Articolul din enciclopedia electronică a Universității Aksaray adună informații despre istoria covorului din diverse surse, precum relatări ale călătorilor și ale istoricilor. Conform acestui articol, în perioada Selgiucidă, covoarele din Aksaray erau printre produsele exportate, iar covoarele țesute din lână de oaie erau trimise în centre precum Damasc, Egipt, Irak, India și China. Articolul menționează, de asemenea, că călătorul arab Ibn Batuta, care a vizitat orașul în secolul al XIV-lea, a scris că covoarele și kilimurile țesute în Aksaray erau cunoscute sub numele de "Aksaray". Conform articolului, prima sursă scrisă care menționează numele "Taşpınar" în contextul covoarelor din Aksaray este "Al doilea anuár" din Konya, datând din 1869-1870; acest anuár oferă informații detaliate despre Aksaray, menționând kilimurile și covoarele, și afirmând că covoarele țesute în Taşpınar erau printre cele de calitate superioară. Călătorul englez W. J. Hamilton a scris, în jurul anului 1837, că în împrejurimile orașului Aksaray se aflau numeroase plantații și grădini de plante colorante. Aceste înregistrări indică faptul că plantele colorante aveau un rol important în economia regiunii.
Înregistrare geografică
Covorul Taşpınar este înregistrat ca marcă geografică. Conform înregistrării de pe portalul cultural, numărul de înregistrare este 0007, iar tipul de marcă este o indicație de origine. Înregistrarea descrie caracteristica distinctivă a produsului ca fiind distribuirea motivelor stilizate, vegetale și geometrice pe suprafața covorului, astfel încât să formeze colțuri și modele centrale, lăsând o zonă mare liberă. Culorile sunt vibrante, iar culorile principale sunt albastrul închis, roșul și nuanțele acestora, precum și albul. Se utilizează, de asemenea, cantități mici de verde deschis, galben, albastru și maro. Această descriere eviden Conform descrierii, în trecut, țesătorii își procesau singuri lâna, o tăiau, o filau și o vopseau. Astăzi, din cauza scăderii activității de creștere a animalelor și a complexității procesării lânii, majoritatea țesătorilor folosesc ațe vopsite gata făcute, dar procesul de pregătire a ațelor și vopsirea cu plante este menținut ca o caracteristică distinctivă a covoarelor Taşpınar. Elementul care leagă această zonă de covoare este "sey taşı" (piatra specială). Conform descrierii, cea mai importantă caracteristică a covoarelor Taşpınar este faptul că sunt țesute cu lână vopsită cu o substanță obținută din pietre colectate de la poalele Muntelui Hasan, denumită de localnici "sey taşı" sau "kara taş" (piatră neagră). Se menționează că această piatră previne decolorarea lânii și îi conferă un aspect strălucitor; lâna este vopsită în cazane, împreună cu această piatră, alte coloranți vegetali și sare de potasiu. Printre plantele folosite pentru vopsire se numără rădăcini de plante, frunze și nuci de stejar, coji de nucă, frunze de viță de vie, fructe uscate de măr și coji de rodie. Se obțin nuanțe de galben pal de la frunzele de viță de vie, verde de la "sey taşı" și tonuri de galben și verde de la cojile de rodie. Pentru a fixa culorile, se folosesc substanțe precum var, sare de masă, cenușă de lemn de stejar și apă de murături. Faptul că o piatră provenită de la poalele vulcanice ale Muntelui Hasan este inclusă în culoarea covorului, reprezintă cea mai concretă legătură dintre această țesătură și numele locului.
După ce vopsirea este finalizată, se pregătește ața de bază. Conform descrierii, ața de bază folosită în Taşpınar este numită "arıș", iar ața de urzeală este numită "argaç" sau "ara geçgi". Fiecare pereche de fire înfășurate pe ața de bază este numită "tin" de către localnici, iar numărul de "tin" este egal cu numărul de bobine de ață folosite în covor. Pentru a preveni dezlipirea covorului, se face un nod numit "çitime" la fiecare rotație a aței. Toți acești termeni sunt specifici zonei și reflectă limbajul folosit de țesătoare în atelier. Un instrument interesant folosit în realizarea covoarelor Taşpınar sunt "örnek halılar" (covoare de model). Conform descrierii, țesătoarele țes covorul fie din memorie, fie urmând modelele de pe "örnek halılar", care conțin doar exemple de motive. Pe covorul de model, este țesut un exemplu al fiecărui motiv și o secțiune de un sfert din modelul central. Când țesătoarea uită un motiv sau nu vrea să facă o greșeală, se uită la acest Covorul dublu este numit astfel deoarece este realizat prin alăturarea a două covoare, și este cunoscut și sub numele de "covor de mijloc"; atunci când cele două covoare sunt așezate unul lângă celălalt, ocupă aceeași suprafață ca un covor obișnuit. Covorul sfert este, la rândul său, cu o dimensiune mai mică decât covorul "kelle". Covorul de pernă are o dimensiune suficientă pentru a fi așezat sub sau peste o persoană și este cunoscut în popor sub numele de "covor de pat". Aceste covoare, cu fire lungi, au un model decorativ pe suprafață, care seamănă cu urme de lăbuțe de câine sau pisică; fundalul este de obicei alb, iar modelele sunt în nuanțe de galben, roșu și maro. Covorul de pervaz este realizat pentru a fi așezat peste pervazurile de piatră de la ferestre și are de obicei dimensiunile de 500 x 100 centimetri; modelele sale sunt similare cu cele ale kilimurilor locale, iar pe margini se pot observa motive de "deve tabanı" (talpă de cămilă). Covorul de șa este realizat pentru a fi așezat pe spatele animalelor de tracțiune; exemplele vechi au dimensiunile de aproximativ 80 x 60 centimetri. Conform paginii instituției, înainte de anii 1950, erau țesute tipuri precum covorul de pat, covorul de pervaz, covorul dublu, covorul de pernă, covorul de sac și covorul de șa, iar unele dintre acestea au fost uitate în prezent.
**Interpretarea modelelor:**
Privind un covor Taşpınar, urmărirea unui model ajută la interpretarea acestuia. Începeți cu centrul: conform paginii instituției, centrul covorului este împărțit în două tipuri: "çivil göbek" și "ak göbek". Apoi, treceți la colțuri; în cazul covorului obișnuit, colțurile poartă denumirile de "taban köşe", "çıngıllı köşe", "salkım köşe" și "gül köşe". Partea inferioară este împărțită în "gül ayak", "Osmanlı ayak", "el motifli ayak", "çapar ayak" și "kamalı ayak". Partea centrală apare în forme precum "merdivenli sandık", "kamalı sandık" și "güllü sandık". Partea decorativă este caracterizată de modele precum "boncuklu sallama", "düz sallama" și "çiçekli sallama". În cazul covoarelor duble și sfert, se remarcă modelele "çivil göbek", "çapar ayak", "çıngıllı ve yelekli köşe", "kamalı ve kapamalı sandık". Instituția menționează că toate tipurile de covoare Taşpınar sunt decorate cu motive de origine vegetală, aranjate într-un model geometric, dar datorită stilizării excesive, este dificil de determinat originea acestor motive. Aceeași pagină afirmă că originea majorității modelelor este necunoscută și că se crede că acestea s-au dezvoltat în timp, fiind utiliz Privind un covor:
Dacă doriți să vedeți un covor Taşpınar, iată ghidul dumneavoastră: mai întâi, citiți descrierea din certificatul de origine: un model amplu, culori predominant albastru închis și roșu, un model cu colțuri și un centru distinct. Apoi, încercați să identificați pe rând centrul, colțurile, marginile, zona centrală și detaliile decorative. Observați ornamentația de la margine și zona decorativă de pe laturile scurte. Estimați tipul covorului în funcție de dimensiuni: un covor de podea are o suprafață mare, un covor central este puțin mai mic, iar un covor de pernă are un păr lung. Dacă intenționați să cumpărați un covor, este suficient să aveți la dumneavoastră descrierea din certificatul de origine și să preferați lâna vopsită natural. Înainte de a vizita exponate în muzee sau la expoziții, verificați informațiile actualizate de la instituția respectivă. Covorul Taşpınar este o reflectare a legăturii dintre regiunea Aksaray, Muntele Hasan, creșterea oilor și vopsirea naturală a lânii. Fiecare motiv, fiecare rețetă de culoare și dimensiunile fiecărui tip de covor reprezintă cunoștințe extrase din viața de zi cu zi a regiunii. Privind covorul cu această perspectivă, îl transformați dintr-un simplu obiect decorativ într-un document istoric.
Surse:
- Direcția Provincială pentru Cultură și Turism Aksaray, "Covoarele Taşpınar", https://aksaray.ktb.gov.tr/TR-232510/taspinar-dokumalari.html
- Direcția Provincială pentru Cultură și Turism Aksaray, "Arta țesutului de covoare", https://aksaray.ktb.gov.tr/TR-232506/hali-dokuma-sanati.html
- Portalul Cultural, "Covorul de mână Taşpınar (Indicație geografică, Număr de înregistrare 0007)", https://www.kulturportali.gov.tr/portal/taspinarelhalisi
- Enciclopedia electronică Aksaray, "Covoarele Aksaray (Taşpınar)", https://e-sehir.aksaray.edu.tr/2021/03/29/aksaray-taspinar-halilari/
Comentarii
Scrie primul comentariu
