Inscripțiile bilingve de la Karatepe și moștenirea de protecție a lui Halet Çambel.
Secolele de liniște ale unei cetăți de frontieră. Cetatea Karatepe-Aslantaș se află în districtul Kadirli din Osmaniye, într-o zonă împădurită, la confluența Munților Taurus cu câmpiile Çukurova. Conform textului de pe Portalul Cultural, cetatea datează din secolul al VIII-lea î.Hr.
Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Secolele de tăcere ale unei cetăți de frontieră
Karatepe-Aslantaș, situată în districtul Kadirli din Osmaniye, într-o zonă împădurită unde Munții Taurus se întâlnesc cu câmpiile Çukurova, a fost construită în secolul al VIII-lea î.Hr. de Asativatas, care se declara conducător al regiunii, ca o cetate de frontieră pentru a se proteja împotriva atacurilor din nord. Într-un articol academic, același conducător este menționat sub numele de Azatiwata; ambele forme de scriere apar în surse, iar în acest text vom folosi a doua variantă. Pagina Ministerului Culturii descrie situl ca fiind o fortăreață a orașului-stat Adanava, fondat în perioada târzie a Imperiului Hitit. Aceeași pagină oficială menționează că fortăreața a fost abandonată relativ repede după construcție, ceea ce explică faptul că este un sit arheologic cu un singur strat. Acest detaliu explică de ce inscripțiile sunt astăzi într-o stare atât de bună. Deoarece nu au fost adăugate straturi de așezări ulterioare, porțile, axa drumului și zonele înconjurătoare pot fi interpretate ca părți ale aceleiași structuri. Inscripțiile și arhitectura nu sunt separate, ci au supraviețuit împreună până în prezent. Acest text a fost scris nu pentru a oferi o prezentare generală a lui Karatepe, ci pentru a se concentra pe două întrebări: De ce sunt atât de importante textele bilingve de pe porți și cum a fost protejată zona în care se află? Vom analiza inscripțiile ca documente lingvistice și istorice, fără a intra în detalii despre conținutul sau descrierile lor.
De la descoperire la săpături
Conform articolului UNIMUSEUM publicat în DergiPark, situl a fost descoperit în 1946 de o echipă condusă de profesorul Helmuth Theodor Bossert, împreună cu studenții și localnicii. În anul următor, în 1947, săpăturile au scos la iveală inscripții bilingve scrise în feniciană și luviană, iar Karatepe a devenit cunoscută la nivel mondial. Pagina Ministerului menționează, de asemenea, că rămășițele sitului au fost aduse la lumină prin săpăturile care au început în 1947. Pe scurt, nu există o perioadă lungă de așteptare între descoperire și săpături; situl a devenit rapid un punct central al cercetării științifice. Articolul menționează că, după ce Bossert a părăsit săpăturile, responsabilitatea sitului a fost preluată de asistenta sa, Halet Çambel. Pagina Ministerului o descrie pe Çambel ca fiind șefa săpăturilor și una dintre primele arheologe din Turcia. Pentru a înțelege aspectul actual al lui Karatepe, este important să cunoaștem această tranziție, deoarece ea este cea care a conceput situl nu doar ca pe un loc săpat, ci și ca pe un loc care trebuie protejat și prezentat.
De ce sunt importante textele bilingve? Articolul UNIMUSEUM merge mai departe, afirmând că inscripțiile au permis descifrarea hieroglifelor hitite, transformând Karatepe într-un fel de "Pietra Rosetta" a Anatoliei. Aceasta este o metaforă folosită de autorii articolului, care face referire la piatra asociată cu descifrarea hieroglifelor egiptene. Este corect să interpretăm această metaforă nu ca pe o afirmație definitivă, ci ca pe o modalitate de a sublinia importanța inscripțiilor. Limbajul surselor oficiale este mai rezervat și afirmă doar că acestea au avut un rol important. Această abordare nu reprezintă o lipsă, ci reflectă faptul că o soluție lingvistică nu poate fi obținută dintr-un singur document, într-o singură zi; sunt necesare descoperiri noi, comparații și cercetări care se întind pe mulți ani. Valoarea inscripțiilor de la Karatepe constă în faptul că oferă un text bilingv lung și complet. Este rar să găsim un text paralel atât de lung, care să permită testarea semnelor unui sistem de scriere.
Conform Ministerului, situl arheologic include două structuri mari de porți fortificate, o alee și spații adiacente. Inscripțiile și basoreliefurile se găsesc pe aceste porți. Pentru vizitatori, acest lucru înseamnă că inscripțiile pot fi văzute în contextul original, integrate în structura porților, împreună cu mediul înconjurător, și nu ca pe niște fragmente separate. Portalul Cultural subliniază că această organizare este rezultatul protejării sitului împreună cu pădurea naturală din jur. Secțiunea muzeală din interiorul muzeului în aer liber a fost deschisă publicului în 2007. Vă recomand să verificați orele de vizitare și condițiile de acces de pe site-urile oficiale ale Muzeului din Adana, care este afiliat acestui sit arheologic.
Abordarea lui Halet Çambel:
Conform evaluării Ministerului, unul dintre elementele care fac ca Karatepe să fie special este faptul că, datorită eforturilor lui Halet Çambel, încă din anii 1950 s-au efectuat lucrări de conservare a sculpturilor și basoreliefurilor, a fost implementată o structură de protecție și situl a fost declarat parc național, împreună cu pădurea naturală din jur. Aceste trei măsuri se completează reciproc. Conservarea protejează materialul în sine, structura de protecție protejează suprafețele împotriva intemperiilor, iar declararea ca parc național protejează peisajul din jurul sitului. Când toate cele trei sunt combinate, ruinele și împrejurimile sunt tratate ca un întreg, și nu separat. Ministerul consideră aceste practici timpurii și reușite ca fiind printre primele exemple de conservare in situ și de gestionare a siturilor arheologice. Articolul UNIMUSEUM descrie, de asemenea, modul în care Çambel a aplicat metode moderne de conservare și restaurare în procesul de transformare a sitului într-un muzeu, colaborând în același timp cu comunitatea locală pentru a implementa proiecte de educație, artizanat, protec Pentru a proteja o structură sau o sculptură, este necesar să se ia în considerare nu doar obiectul în sine, ci și oamenii care trăiesc în împrejurimi și mediul natural. Karatepe este considerată unul dintre primele exemple din Turcia care ilustrează această abordare. Este important de subliniat că aceasta nu este o declarație de superioritate sau o încercare de a ocupa un anumit loc într-un clasament.
Parcul Național și Muzeul în Aer Liber Karatepe-Aslantaș a fost declarat parc național în 1958, conform paginii dedicate parcurilor naționale de pe portalul cultural. Pagina ministerului menționează, de asemenea, că zona se află în limitele parcului național, declarat în 1958 și care poartă același nume cu situl arheologic. Portalul cultural afirmă că declararea sitului ca muzeu în aer liber și includerea sa, împreună cu pădurea din jur, în zona protejată a parcului național, contribuie la conservarea peisajului cultural, permițând astfel conservarea și gestionarea sitului împreună cu întreaga sa valoare artistică. Același portal prezintă zona ca fiind primul muzeu în aer liber din Turcia, deschis publicului. Această afirmație aparține textului de pe portalul cultural, iar noi o prezentăm ca o sursă. Important este conceptul din spatele acestei afirmații: pietrele au fost conservate în locul lor original, în pădurea în care se aflau, în loc să fie mutate într-un depozit sau într-o vitrină.
Pe drumul către UNESCO
Situl Arheologic Karatepe-Aslantaș a fost inclus în Lista Tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO în 2020. Ministerul menționează că zona a fost inclusă în listă pe baza criteriilor (ii), (iii) și (iv). Este important să facem o distincție clară: lista tentativă înseamnă că o anumită zonă poate fi propusă ulterior pentru a fi inclusă în Lista Patrimoniului Mondial, dar aceasta nu înseamnă că zona este deja inclusă în listă. Justificarea ministerului se bazează pe planificarea fortificațiilor din perioada hitită timpurie, precum și pe valoarea monumentală și artistică a intrărilor, care reflectă nivelul ridicat de arhitectură și artă din acea perioadă, precum și succesul practicilor timpurii de conservare.
Astăzi, la Karatepe, citind inscripțiile
Nu este necesar să fiți un expert lingvistic pentru a citi inscripțiile de la Karatepe, dar trebuie să explorați zona cu atenție, observând unde și cum sunt amplasate inscripțiile. Începeți prin a urmări axa principală și a examina intrările. Chiar și observarea suprafeței și a modului în care inscripțiile sunt plasate pe bazalt și pe reliefuri reprezintă o formă de interpretare. Ideea unui text bilingv se reflectă în imaginea a două sisteme de scriere diferite, alăturate. Pentru a distinge aceste două sisteme, este suficient să consultați descrierile oficiale. Conform surselor, parcul național poate fi vizitat pe tot parcursul anului, deoarece se află în zona climatică mediteraneană. În Acoperișurile, suprafețele restaurate și pietrele care încă se află în mijlocul pădurii sunt rezultatul unei istorii de protecție care se întinde pe mai bine de un sfert de secol. A nu atinge suprafețele, a nu călca în apropierea inscripțiilor și a urma indicațiile personalului sunt cele mai simple modalități de a respecta acest patrimoniu.
Povestea lui Karatepe are două părți. Prima este formată din inscripțiile scrise în alfabetul fenician și în hieroglifele luviene, considerate cele mai lungi texte bilingve cunoscute în aceste limbi. A doua parte este abordarea lui Halet Çambel, care a asigurat protecția zonei încă de la început, prin restaurare, conservare și declararea sa ca parc național. Nu ar fi o exagerare să spunem că una nu ar avea aceeași importanță fără cealaltă. Dacă inscripțiile nu ar fi fost descoperite, zona nu ar fi fost atât de cunoscută; dacă zona nu ar fi fost protejată, inscripțiile nu ar putea fi citite în contextul actual. Pentru cei care călătoresc în Osmaniye, Karatepe este unul dintre locurile rare unde se poate vedea atât istoria științifică, cât și cea a protecției, într-o singură vizită. Verificați condițiile actuale de vizitare din surse oficiale înainte de a pleca.
Surse:
- Direcția Generală pentru Patrimoniu Cultural și Muzee, Situl Arheologic Karatepe-Aslantaș (Osmaniye), 2020, https://kvmgm.ktb.gov.tr/TR-261499/karatepe-aslantas-arkeolojik-alani-osmaniye-2020.html
- DergiPark UNIMUSEUM, O analiză asupra memoriei artistice și sociologice a Muzeului în aer liber Karatepe-Aslantaș, de la piatră la cultură, https://dergipark.org.tr/en/pub/unimuseum/article/1749062
- Portalul Cultural, Muzeul în aer liber Karatepe Aslantaș, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/osmaniye/gezilecekyer/karatepe-aslantas-acik-hava-muzesi
- Portalul Cultural, Parcul Național Karatepe-Aslantaș, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/osmaniye/gezilecekyer/karatepe-aslantas-milli-parki
Comentarii
Scrie primul comentariu
