De la fortăreața Karahisar până la Bedesten, povestea orașului construit pe stâncă.
Un oraș pe o stâncă Pentru cineva care vizitează Afyonkarahisar pentru prima dată, orașul este recunoscut de la distanță, de la fortăreață. Deasupra centrului orașului, printre casele vechi, se ridică o masă stâncoasă impresionantă, iar denumirea orașului, Karahisar, se referă la această stâncă.
Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Un oraș pe o stâncă
Pentru cineva care vizitează Afyonkarahisar pentru prima dată, orașul este recunoscut de la distanță, de la cetate. Deasupra centrului orașului, printre casele vechi, se ridică o masă de stâncă impunătoare, iar numele orașului, Karahisar, se referă la această stâncă. Portalul Ministerului Culturii menționează că cetatea este o formațiune naturală vulcanică, cu o înălțime de 226 de metri. Pagina dedicată locurilor istorice de pe site-ul Primăriei Afyonkarahisar oferă aceeași înălțime. Așadar, aici nu este vorba de un deal construit de om, ci de o stâncă naturală, pe care, de-a lungul secolelor, au fost adăugate ziduri, camere și cisterne. Acest text abordează cetatea nu doar ca pe un punct de belvedere, ci ca parte a unei povești urbane, împreună cu casele de la poalele ei și cu piața. Sugerăm un traseu care începe de la stâncă, coboară spre casele din zona urbană și apoi ajunge la Bedesten și Taşhan. Pentru informații actualizate, vă recomandăm să consultați Direcția Provincială pentru Cultură și Turism din Afyonkarahisar. De la Hapanuva la Karahisar: straturile cetății
Istoria cetății nu se încadrează într-o singură perioadă, ci este formată din straturi suprapuse. Conform informațiilor de pe Portalul Culturii, cetatea a fost folosită ca punct fortificat în timpul campaniei împotriva Arzavei, în jurul anului 1350 î.Hr., în timpul domniei lui Murşil al II-lea, împăratul hitit, și a primit numele de Hapanuva. Ghidul turistic al Direcției Provinciale pentru Cultură și Turism relatează același eveniment într-un mod mai prudent, spunând că se crede că regele hitit s-a refugiat pe această stâncă în timpul campaniei împotriva Arzavei. Deoarece datele privind perioada de domnie a lui Murşil al II-lea variază în surse, considerăm că este corect să interpretăm acest pasaj ca referindu-se la secolul al XIV-lea î.Hr. și că este vorba de o presupunere. La vârf, există urme ale culturii frigienilor, care au trăit în Anatolia între anii 1200 și 700 î.Hr. Aceeași pagină oficială menționează, de asemenea, că aici se află patru cisterne mari. În perioada romană și bizantină, au fost construite ziduri pe masivul de stâncă, transformând astfel dealul într-o cetate. Cetatea a ajuns în mâinile turcilor în timpul domniei Selgiucilor, perioadă în care a fost martora unor bătălii importante. Portalul Culturii menționează că zidurile au fost restaurate în jurul anului 1235, în timpul domniei sultanului Selgiucid Alaaddin Keykubat, de către arhitectul Mimar Bedrettin Gevhertaş. Conform aceleiași surse, în timpul acestei restaurări, a fost Aşağı Kale se cuprinde părțile sudice și vestice, Partea Centrală este zona fortificațiilor, iar Partea Superioară este zona de la care se ridică Turnul Fecioarelor. Palatul, moscheea, depozitele de provizii, cisternele de apă, arsenalul și subsolurile construite în perioada statului Seljuk sunt distribuite în aceste zone. De asemenea, aceeași sursă menționează că în subsoluri erau depozitate bunurile de valoare ale populației. Așadar, cetatea nu a fost doar o structură defensivă, ci și un loc comun de depozitare și protejare a bunurilor orașului. Această împărțire în trei zone este susținută și de un studiu academic. Articolul publicat în 2021 în revista AKRA de Seda Şimşek Tolacı și Büşra Köker subliniază faptul că, în memoria colectivă, este prezentă doar Partea Superioară, în timp ce studiul include și Partea Centrală și Partea Inferioară. Autorii își propun să identifice și să dateze structurile și anexe construite în diferite perioade. Cu toate acestea, ideea principală este clară: cetatea, așa cum o vedem astăzi, nu este un întreg construit dintr-o singură dată, ci o structură vie, modificată de fiecare epocă în funcție de nevoile sale. De aceea, în timpul vizitei, nu vă opriți doar în vârf, ci explorați și zonele inferioare și observați cum s-a schimbat textura zidurilor.
Se ajunge la cetate pe jos, din centrul orașului. Pagina dedicată locurilor istorice de pe site-ul primăriei menționează că distanța este scurtă, existând indicatoare și trasee marcate. Cetatea se ridică din cartierul Çavuşbaş, iar accesul, care începe printre casele vechi din Afyonkarahisar, traversează zona protejată urbană. Scările, care erau foarte deteriorate, au fost restaurate de guvernatorul provinciei Afyonkarahisar, astfel încât urcușul este mult mai ușor. Cu toate acestea, este totuși o urcare pe stâncă, așa că purtați încălțăminte cu talpă plată și antiderapantă. Direcția de Cultură și Turism a provinciei recomandă, în special în lunile de vară, să aveți la voi apă, iar eu spun același lucru, deoarece umbra este limitată pe stâncă. Direcția de Cultură și Turism recomandă, de asemenea, să nu vă opriți doar la turnuri, ci să urcați și în Partea Superioară, unde se află Turnul Fecioarelor. Zonele plate de pe spatele cetății merită, de asemenea, vizitate. Portalul Cultural afirmă că, de pe fiecare punct al cetății, se poate admira panorama orașului. Pentru fotografii, încercați orele dimineața devreme sau lumina de la apus, deoarece, la prânz, stânca vulcanică pare plată și dură. Programul de funcționare și condițiile de intrare pot varia. Verificați informațiile actualizate de la Direcția de Cultură și Turism a provinciei Afyonkarahisar înainte de a pleca Protecția zonei poate fi studiată consultând surse oficiale. Cu fondurile alocate de către Direcția Generală pentru Patrimoniu Cultural și Muzee, au fost realizate lucrări de revitalizare a străzilor și de restaurare, conform planurilor de urbanism destinate protecției. Conform Portalului Cultural, începând cu anul 2002, au fost restaurate fațadele și acoperișurile a 253 de locuințe și spații comerciale, situate de-a lungul străzilor și bulevardelor. Această abordare reprezintă o viziune asupra protecției care pune în valoare întregul ansamblu urban. În timpul plimbării, acordați atenție aranjamentului ferestrelor, proporțiilor fațadelor și liniilor acoperișurilor. Deși pe site-ul oficial se menționează că unele clădiri au fost deschise pentru turism, noi nu vom menționa numele fiecărui local, ci ne vom concentra pe aspectele arhitecturale și de conservare. Bedesten și Taşhan reprezintă esența pieței.
După vizitarea fortăreței și a caselor, puteți explora memoria comercială a orașului. Primăria din Afyonkarahisar menționează că Bedesten a fost construit în 1914 de Hacı Bekir Tiryaki. În schimb, Direcția Generală pentru Cultură și Turism precizează că piața a fost reconstruită în 1914 și este formată din 71 de magazine dispuse una lângă alta. Termenul "Bedesten" se referă la o piață acoperită unde se vindeau bunuri de valoare, cum ar fi textile și bijuterii. Această tradiție comercială a fost moștenită de la otomani și Afyonkarahisar este unul dintre orașele care au păstrat această tradiție. Clădirea se află pe strada Köprübaşı și, conform primăriei, a fost inclusă în inventarul de monumente istorice de către Consiliul Regional pentru Protecția Patrimoniului Cultural din Eskişehir în 2005. Întreținerea este asigurată de Direcția Generală pentru Afaceri Religioase. Cel mai valoros aspect al lui Bedesten este faptul că își menține funcția inițială. Majoritatea magazinelor vând articole de mercerie. Aici puteți găsi ață de lână, ață pentru dantelă, textile, bumbac, țesături și materiale pentru broderie. Direcția Generală pentru Cultură și Turism menționează, de asemenea, că aici pot fi admirate broderii tradiționale, șosete, modele decorative, dantelă și lucrări de broderie. Costume tradiționale folosite la nunți, pungi și textile folosite la ritualuri de logodnă se găsesc, de asemenea, în această piață. Plimbați-vă încet, observați vitrinele și admirați măiestria locală. A doua oprire din turul dumneavoastră este Taşhan, situat în interiorul pieței. Această clădire, cunoscută și sub numele de Hoca Üveys Hanı, se află în cartierul Umurbey, lângă piața Yemeniciler. Direcția Generală pentru Cultură și Turism menționează că hanul a fost construit Înspre prânz, vizitați magazinele din Bedesten, apoi curtea și galeriile Taşhan. Dacă începeți de la vârful fortăreței și ajungeți în curtea pieței, veți putea vedea atât aspectul defensiv, cât și cel comercial al orașului. Informațiile și condițiile de vizitare pot varia. Pentru informații actualizate, consultați paginile web ale Direcției Provinciale de Cultură și Turism din Afyonkarahisar, ale primăriei și ale Portalului Cultural.
Surse:
- Portalul Cultural, Fortăreața din Afyonkarahisar, https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/afyonkarahisar/gezilecekyer/afyonkarahisar-kalesi
- Primăria din Afyonkarahisar, Fortăreața din Afyonkarahisar, https://www.afyon.bel.tr/afyonkarahisar/tarihi-yerler/afyonkarahisar-kalesi
- Direcția Provincială de Cultură și Turism din Afyonkarahisar, Fortăreața Karahisar, https://www.afyondayiz.gov.tr/sayfa-karahisar-kalesi/
- Portalul Cultural, Casa Istorică din Afyon (sit urban), https://www.kulturportali.gov.tr/turkiye/afyonkarahisar/gezilecekyer/kentsel-sit
- Direcția Provincială de Cultură și Turism din Afyonkarahisar, Piețe și Bedestenuri, https://afyon.ktb.gov.tr/TR-63493/carsilar-bedestenler.html
- Primăria din Afyonkarahisar, Bedesten, https://www.afyon.bel.tr/afyonkarahisar/tarihi-yerler/bedesten
- Şimşek Tolacı și Köker (2021), Revista AKRA, https://dergipark.org.tr/en/pub/akrajournal/article/895406
- Imaginea de copertă, Fortăreața din Afyonkarahisar, priveliște aeriană, Nabbegat, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons, File:Afyonkarahisar Kalesi havadan.jpg
Comentarii
Scrie primul comentariu
