Muntele Göllüdağ, cu sticla vulcanică obsidian și orașul neterminat.
În nordul orașului Niğde, zonele înalte situate între Câmpia Melendiz și văile cu formațiuni stâncoase specifice din Cappadocia, la prima vedere, par doar niște dealuri goale.
Conectează-te pentru a aprecia și evalua

În nordul orașului Niğde, între Câmpia Melendiz și văile cu formațiuni stâncoase din Cappadocia, se află niște înălțimi care, la prima vedere, par doar niște dealuri goale. Însă, în interiorul acestor dealuri, se ascunde una dintre cele mai vechi materii prime folosite de omenire. Piatra neagră, care strălucește ocazional pe versanții muntelui Göllüdağ, este obsidian, un tip de sticlă naturală formată în urma activității vulcanice. În acest text, vom povesti mai mult despre oamenii care au modelat această piatră de-a lungul a sute de mii de ani, decât despre orașul neterminat de pe vârful muntelui Göllüdağ. Vom urmări, prin prisma materialelor promoționale și a publicațiilor academice, modul în care s-a format obsidianul, cine l-a prelucrat și până în ce zone îndepărtate a ajuns această sticlă.
Nașterea unui complex vulcanic
Göllüdağ nu este un singur munte, ci denumirea unui complex vulcanic. Conform unui studiu publicat în "Türkiye Jeoloji Bülteni" de către cercetători de la Universitatea Sakarya, dezvoltarea acestui complex a început în timpul Pleistocenului mediu, cu erupții puternice care au dus la formarea unei caldere circulare cu un diametru de doisprezece kilometri. Până în Pleistocenul superior, s-au format domuri riolitice, care se ridicau singure sau înconjurate, împreună cu intruziuni de obsidian asociate. În nordul complexului se află coridorul Kayırlı, care conține craterul Nar și numeroase conuri de cenușă. Același studiu susține ideea că obsidianul este adesea aranjat în formă de inel în jurul domurilor și că, în primele etape ale vulcanismului, a fost introdus sub formă de diacite inelare. Obsidianul este o rocă sticose formată prin răcirea rapidă a lavei, fără a-i oferi timp să se cristalizeze. La Göllüdağ, acesta apare, de obicei, sub formă de blocuri și straturi fragmentate, iar fluxurile masive sunt rare. Cercetătorii menționează că, pentru a fi considerată potrivită pentru fabricarea uneltelor, o suprafață trebuie să ofere blocuri curate, cu o dimensiune cuprinsă între zece și cincizeci de centimetri, și să nu conțină aglomerări mici de cristale care să deterioreze sticla. Un alt studiu, publicat în revista de arheologie a Academiei Turce de Științe, indică faptul că obsidianul de la Göllüdağ a fost datat, prin diverse metode, cu aproximativ un până la un milion și jumătate de ani în urmă. Această sticlă este, de asemenea, o explicație importantă pentru motivul pentru care această regiune a fost atât de populată în preistorie.
Pârâul Kaletepe și cele mai vechi urme
Conform materialelor promoționale ale Direcției Provinciale pentru Cultură și Turism din Niğde, pârâul Kaletepe este o vale situată la aproximativ 1600 În straturile inferioare, topoarele sunt fabricate din obsidian, în timp ce în unele straturi s-au preferat riolitul, andezitul și bazaltul locali. Straturile de cenușă vulcanică care acoperă straturile superioare au fost datate cu peste 160.000 de ani. De asemenea, se menționează că acest sit ar putea oferi răspunsuri la întrebări legate de primele așezări din Anatolia, fiind, deocamdată, singurul loc unde s-au făcut astfel de descoperiri, și că seria de straturi se întinde până acum 600.000 de ani. Excavările au fost realizate în colaborare cu Departamentul de Preistorie al Universității din Istanbul și cu Misiunea Franceză de Preistorie din Anatolia, afiliată Ministerului de Externe francez. De asemenea, modul de fabricare a uneltelor din piatră s-a schimbat în timp. Conform raportului, în straturile a șaptea și superioare, se găsesc unelte fabricate folosind tehnica Levallois, adică prin îndepărtarea unor fragmente dintr-un nucleu prelucrat, cu forma deja conturată. Cercetătorii consideră că aceasta este una dintre cele mai vechi utilizări ale tehnicii Levallois din Paleoliticul Inferior. În timpul aceleiași excavări, în timpul unei cercetări de suprafață din 2000, a fost descoperită și o mandibulă a unui cal, provenind din stratul al doilea. Analiza dinților a arătat că acest animal era o specie foarte primitivă și că semăna mai mult cu măgariul modern decât cu alte specii de cai.
La Göllüdağ, activitatea umană atinge o nouă dimensiune în perioadele Neolitice și Calcolitice. Conform studiului publicat în "Türkiye Jeoloji Bülteni", în această perioadă, producția de unelte a devenit sistematică, organizată și specializată, fiind create sute de ateliere de prelucrare a obsidianului, situate în apropierea surselor de materie primă. În jurul aproape fiecărei formațiuni stâncoase care oferea blocuri de dimensiuni și calitate adecvate, se găsește un atelier datând din perioada Neolitică sau Calcolitică. Cel mai important dintre acestea este atelierul Kaletepe, situat în satul Kömürcü. Atelierul Kaletepe a fost studiat de Prof. Dr. Nur Balkan-Atlı de la Universitatea din Istanbul și a fost prezentat comunității științifice. Se menționează că excavările sunt conduse de Muzeul din Niğde, sub supravegherea științifică a lui Balkan-Atlı. Conform Planului Master pentru Turism din Niğde, în atelier au fost descoperite diverse unelte, topoare, nuclee și fragmente, datând din perioada Paleolitică până la cea Calcolitică. Zona este protejată ca sit arheologic de primă importanță. Planul menționează, de asemenea, o altă excavare, realizată în colaborare de Universitatea din Istanbul și de Direcția Muzeelor din Niğde, la atelierele de prelucrare a obsidianului Göllüdağ, situate în satul Kayırlı. Cercetătorii afirmă că obsidianul de la Göllüdağ, împreună cu tehnologiile sale de producție unice, a fost utilizat începând cu aproximativ 8000 î.Hr. până în 6000 î.Hr., ajungând până în Cipru și în așezările importante din Mesopotamia. Notele de curs ale Universității din Ankara menționează, de asemenea, că produsele de la Kaletepe au fost distribuite în multe regiuni din Orientul Apropiat în perioada Neolitică, în special în nordul Siriei și în Cipru, ceea ce indică o rețea comercială care acoperea distanțe considerabile. Același material menționează că armele și uneltele din Aşıklı Höyük au fost fabricate folosind materii prime aduse din zonele din jurul Göllüdağ. O prezentare a unei rute de biciclete din Master Plan descrie tumulusul Tepecik-Çiftlik ca fiind un sat care lucra obsidianul de la Göllüdağ acum nouă mii cincizeci de ani. Un așezământ diferit, la vârf, după mii de ani.
După mii de ani de la istoria obsidianului, un alt așezământ a fost construit în vârful muntelui Göllüdağ. Conform direcției provinciale, acesta este un oraș hitit târziu, datând din secolele al VIII-lea și al VII-lea î.Hr., complet înconjurat de un zid, și este una dintre statele orașe ale regiunii, Tabal. Faptul că majoritatea sculpturilor au fost lăsate neterminate sugerează că orașul a fost abandonat înainte de a fi finalizat. Săpăturile au fost inițiate în 1934 de Remzi Oğuz Arık, continuate în 1968 și 1969 de Burhan Tezcan, iar între 1992 și 1996 au fost efectuate sub supravegherea Muzeului din Niğde, cu participarea lui Wulf Schirmer de la Institutul Arheologic German. Conform textului de prezentare al districtului Çiftlik, basoreliefurile cu cap de leu cu două capete, descoperite în timpul săpăturilor, se află la Muzeul din Kayseri. Ce se poate vedea astăzi la Göllüdağ?
Astăzi, Göllüdağ și împrejurimile sale sunt înregistrate ca sit arheologic și natural, dar nu există un centru de vizitare. Conform Master Planului, atelierelor de la Kaletepe se poate ajunge pe un drum asfaltat până la satul Kömürcü, apoi aproximativ un kilometru pe un drum de pământ, iar în zonă nu există facilități pentru vizitatori sau panouri informative. Direcția provincială menționează că situl arheologic Göllüdağ se află la șaizeci de kilometri de centrul provinciei. Planul precizează, de asemenea, că pentru a ajunge la situl arheologic de pe vârf, se urmează un drum lung de pământ, după ce se părăsește satul. Studiul din Buletinul de Geologie descrie această zonă, formată din vulcani cu pante abrupte, ca fiind nepotrivită pentru transportul cu vehicule, cu Regula cea mai importantă din această zonă este să lăsați pietrele pe loc. O bucată de obsidian strălucitoare, care pare o piatră obișnuită, poate face parte dintr-un sit arheologic protejat și reprezintă o piesă importantă a contextului studiat de arheologi. Studiul publicat în "Buletinul Geologic" subliniază faptul că exploatarea perlitului, lucrările de infrastructură în creștere și săpăturile ilegale dăunează acestei zone, recomandând conservarea regiunii ca un geoparc. Vizitarea zonei Göllüdağ înseamnă a urma o tradiție meșteșugărească cu o vechime de sute de mii de ani. Păstrarea acestei moșteniri depinde și de vizitatori.
Surse:
- Direcția Provincială pentru Cultură și Turism Niğde, Situri Arheologice, https://nigde.ktb.gov.tr/TR-74408/oren-yerleri.html
- Direcția Provincială pentru Cultură și Turism Niğde, Planul Master pentru Turism al Provinciei Niğde 2025-2029, https://nigde.ktb.gov.tr/Eklenti/139023,nigde-turizm-master-planipdf.pdf?0
- Direcția Provincială pentru Cultură și Turism Niğde, Districtul Çiftlik, https://nigde.ktb.gov.tr/Eklenti/48883,ciftlik-ilcesipdf.pdf?0
- Erturaç, M. K., Okur, H. și Ersoy, B., Elemente de patrimoniu cultural și geologic în cadrul complexului vulcanic Göllüdağ, Buletinul Geologic al Turciei 60/1 (2017), https://dergipark.org.tr/tr/download/article-file/283352
- Slimak, L. și Dinçer, B., Kaletepe Deresi 3, Un prim așezare paleolitică în Anatolia Centrală, care oferă informații despre stratificare, TÜBA-AR (2007), https://dergipark.org.tr/tr/download/article-file/1726154
- Universitatea Ankara, Curs online, Notițe de curs despre Neoliticul din Anatolia Centrală, https://acikders.ankara.edu.tr/mod/resource/view.php?id=145392
Comentarii
Scrie primul comentariu
