Sari la conținutul principal
Radar Türkiye
Descoperă evenimente în aplicație
Deschide
Radar Türkiye

Podurile de piatră din Ergene, de la Babaeski la Lüleburgaz.

Pe vechea șosea care leagă Istanbul de Edirne, în porțiunea care traversează regiunea Kırklareli, se află trei poduri mari de piatră, distanțate la câțiva kilometri unul de celălalt.

Radar TürkiyeRadar Türkiye25 Ekim 2026
Încă nu există evaluări

Conectează-te pentru a aprecia și evalua

Podurile de piatră din Ergene, de la Babaeski la Lüleburgaz.

Pe vechea porțiune a drumului care leagă Istanbul de Edirne, trecând prin Kırklareli, se află trei poduri mari, distanțate la câțiva kilometri unul de celălalt. Aceste poduri, construite peste pârâul Lüleburgaz, râul Ergene și pârâul Babaeski, sunt folosite și astăzi de autovehicule și pietoni. Acest text nu are scopul de a prezenta fiecare pod în detaliu, ci de a explica de ce au fost construite acolo: pentru a facilita ruta armatelor și a caravanelor care se întindea spre Balcani, pentru a găzdui complexele de odihnă construite de-a lungul drumului, pentru a explica cum au rezistat aceste structuri de piatră și de ce bazinul râului Ergene avea nevoie de aceste poduri. În final, vă sugerăm cum puteți vizita cele trei poduri într-o singură zi. Drumul care leagă Belgrad de Istanbul.

Povestea podurilor începe cu drumul. În perioada romană, acest traseu era cunoscut sub numele de Via Militaris, adică Drumul Militar, și lega Belgradul de Niș, Sofia, Filibe și Edirne, până la Istanbul. Wikipedia menționează că acest drum a fost construit în secolul I d.Hr. și avea o lungime de 924 de kilometri între Belgrad și Istanbul. Imperiul Otoman a ales acest traseu vechi pentru una dintre cele trei rute principale folosite în campaniile militare din Europa. Enciclopedia Islamică a Societății de Cercetare a Turciei (TDV) descrie orașul Lüleburgaz ca fiind una dintre cele mai importante stații de pe ruta caravanelor care lega Belgradul, Sofia, Edirne și Istanbul. Astfel, sub asfaltul pe care îl cunoaștem astăzi ca D-100, se află o rută pe care au trecut, de-a lungul secolelor, armate, caravane și mesageri. Acest drum nu traversează o câmpie. Numeroase pârâuri care coboară din Munții Yıldız, din nordul Traciei, se varsă spre sud și se unesc în râul Ergene. Călătorii se confruntă cu apă la fiecare câteva ore, iar în sezonul ploios, aceste ape se revarsă. Fără o trecere permanentă, era dificil pentru o armată grea sau pentru o caravană încărcată să avanseze regulat. Pagina dedicată monumentelor istorice a guvernatoratului din Kırklareli explică în detaliu scopul construirii podului din Lüleburgaz: de a traversa apele de pe rutele caravanelor și ale poștelor și de a servi armatei care pleca în campanie în secolul al XVI-lea. Complexele de odihnă și Lüleburgazul lui Sokullu.

O parte a sistemului de drumuri otoman era reprezentată de complexele de odihnă, amplasate la intervale regulate de-a lungul drumului. Conform articolului despre caravansaraye din Enciclopedia Islamică a Societății de Cercetare a Turciei (TDV), politica de stat otomană acorda o importanță deosebită construirii complexelor de odihnă pentru a popula zonele nepopulate și pentru a Sinan, arhitecții imperiali și podurile construite în grabă

Conform informațiilor furnizate de guvernatorul provinciei Kırklareli, în cadrul armatelor aflate în campanie, se afla un număr de sute de constructori, sub comanda unui arhitect imperial ales de conducător. Această echipă construia structuri și poduri de-a lungul traseului armatei; unele dintre poduri erau construite rapid din lemn. Enciclopedia Turciei (TDV) menționează un exemplu celebru: podul din lemn construit de Mimar Sinan pentru ca armata lui Kanuni Sultan Süleyman să traverseze râul Prut în timpul campaniei din 1538. Acest pod a fost foarte apreciat și a contribuit la numirea sa ca arhitect imperial. Pe de altă parte, pe traseul spre vest, erau construite poduri durabile din piatră. Pagina web a guvernatoratului menționează podurile din Haramidere, Büyükçekmece, Silivri, Lüleburgaz și Alpullu ca fiind elemente importante care au supraviețuit până în prezent.

Cum rămâne în picioare un arc de piatră?

Sarcina unui pod din piatră este transmisă de-a lungul arcului prin presiune. Enciclopedia Turciei (TDV) explică faptul că forma arcului trebuie să fie adaptată liniei de presiune pentru a asigura o distribuție uniformă a presiunii în toate punctele. În timp ce romanii foloseau în principal arce rotunjite, turcii, iranienii și arabi preferau arcele ogivale. Mașterii otomani, plasând centrele cercurilor la o distanță apropiată de centrul deschiderii, au creat un arc care se află undeva între un semicerc și o parabolă. Piatra de la vârful arcului, numită piatră de cheie, și primele pietre care se sprijină pe fundații, numite piatră de bază, sunt elemente esențiale. Partea nevăzută a lucrării se află sub apă. Conform aceluiași articol, pentru a construi fundațiile, se bat mai întâi stâlpi de lemn în jurul zonei care trebuie excavată, iar apa care se acumulează în groapă este scoasă cu găleți și pompe. Dacă nu se poate ajunge la un teren stabil, se bat stâlpi de lemn și se leagă capetele cu șuruburi de fier. Pe fața fundațiilor, care este orientată spre direcția de unde vine apa, se creează proeminențe asemănătoare botului unei nave; aceste proeminențe, numite "selyaran" sau "mahmuz", împiedică eroziunea fundațiilor și blochează ramurile care ar putea fi purtate de curent. De asemenea, mici orificii de drenaj, deschise între arce, permit scurgerea excesului de apă în timpul inundațiilor, reducând astfel sarcina podului. Când vă uitați la podurile din Ergene, căutarea acestor detalii este cea mai bună modalitate de a le înțelege.

Podul de piatră din Lüleburgaz

Podul cu patru arce, situat la ieșirea din Lüleburgaz, peste pârâu, este cunoscut în popor sub numele de Enciclopedia Islamică TDV o descrie ca fiind un pod de 123,80 metri lungime, cu cinci arce, și menționează că, datorită deschiderii centrale de 20,0, metri, este considerat cel mai mare pod construit de Mimar Sinan. Portalul Cultural precizează că pietrele care alcătuiesc acest arc imens au o lățime de 76 de centimetri și sunt dintr-o singură bucată, având o lungime de până la 2,5 metri. Nu are o inscripție. Conform Wikipedia, structura este menționată în "Tezkiretü'l-Bünyan" sub numele de Podul Mehmed Pașa, iar un document din 1579 care solicită un meșter pentru podul din Sinanlı sugerează că construcția a început înainte de această dată. Datorită modificărilor ulterioare ale cursului râului Ergene, golurile de drenaj s-au umplut cu pământ, iar podul a fost reparat de Administrația Drumurilor în perioada 1983-1987. Pentru a admira arcada principală, este necesar să coborâți la mal, ceea ce oferă cea mai bună perspectivă asupra dimensiunilor podului. Podul Babaeski și pavilionul cu inscripție.

Al treilea pod se află deasupra râului Babaeski, cunoscut și sub numele de "Pârâul Diavolului", la ieșirea din Babaeski spre Lüleburgaz. Conform inscripției din cinci versuri, situată în pavilionul central, podul a fost construit în 1633, în timpul domniei lui Murad al IV-lea. Wikipedia menționează că Evliya Çelebi descrie podul ca fiind o creație a lui Çoban Veli Kasım Ağa, care a avansat în cadrul unității Janiciari până la funcția de administrator, iar versul "Acest pod a fost construit de un slujitor pe calea sa" indică faptul că structura a fost ridicată de un slujitor, nu de sultan. Podul are 72 de metri lungime și 5,85 metri lățime, cu șase arce și zece goluri de drenaj. Motivele cu roți, lalele și flori sunt abundente pe piatra de legătură a arcului, pe inscripție și în pavilionul de observație. Pagina administrației menționează că celulele de pază sunt decorate ca o dantelă, iar cea de la nord a fost reconstruită conform originalului. Conform Wikipedia, aici erau controlați străinii care veneau din Rumelia și se îndreptau spre Istanbul. Unele materiale promoționale atribuie și acest pod lui Mimar Sinan, dar inscripția poartă data 1633, iar sursele discută numele lui Kasım Ağa sau Davud Ağa ca fiind arhitecții. De aceea, este mai corect să considerăm podul ca fiind o creație a secolului al XVII-lea. Bazinul râului Ergene și poveștile asociate podului.

Râul Ergene izvorăște din Munții Yıldız, curge prin Tracia printr-un curs ramificat și se varsă în râul Meriç, ajungând în cele din urmă în Marea Egee. Râurile Babaeski și Lü După ce vizitați podul din Lüleburgaz, continuați cu o plimbare până la structurile încă existente ale complexului din fața podului. Gara din Alpullu este un punct de întâlnire bun; purtați încălțăminte adecvată pentru a admira podul de pe malul apei. În Babaeski, opriți-vă în fața pavilionului cu inscripții și examinați cu atenție motivele decorative, apoi coborâți spre malul râului pentru a vedea împreună cele șase arce și reflexiile lor în apă. Toate cele trei poduri sunt deschise traficului, așa că fiți atenți la vehicule în timp ce mergeți pe ele și, dacă este posibil, faceți fotografii de pe mal. Lumina după-amiezii va înmuia culoarea pietrei. Deoarece starea de reparație și accesibilitatea podurilor se pot schimba în timp, verificați informațiile actualizate de la surse locale înainte de a pleca.

Surse:

Comentarii

0/1000

Scrie primul comentariu